Norii mei

Traian Băsescu dă măsura a cine este cu adevărat. „Jucătorul” de altă dată stă pitit de 12 zile în spatele zidurilor Cotrocenilor şi coace împreună cu slugile sale răzbunarea. I-a trebuit atâta timp să găsească o soluţie? Nu! A aşteptat doar o prognoză meteo favorabilă, o vreme cât mai rea care să descurajeze prin ger şi viscol ieşitul în stradă: începând de miercuri, 25 ianuarie, iarna cade sever asupra României. Abia pentru această zi Traian Băsescu îşi anunţă primul discurs de la începutul manifestaţiilor de protest care-l au ca principal subiect de contestare. Să-ţi sincronizezi riposta cu prognoza meteo anunţătoare de vreme rea, atunci când protestele de stradă vor fi aproape imposibile, este o dovadă de mare laşitate. Un asemenea preşedinte, un asemenea bărbat, nu poate fi decât unul josnic şi temător. Un pigmeu politic pus pe ticăloşii şi uneltiri murdare. Un personaj odios care-ţi stârneşte deopotrivă revolta şi dezgustul. Vorbele şi faptele sale nu fac decât să justifice apelativul de „javră ordinară” cu care mulţimea îl invocă cel mai des. Nici o legătură cu mitul construit despre comandantul de navă care s-a luptat cu stihiile naturii. Este doar un căcăcios paralizat de frică, ascuns în văgăună şi aşteptând ca viforul să-i gonească adversarii. Iar el, la adăpostul puterii pe care o deţine discreţionar, să se dezlănţuie asupra oricui l-a contestat. Traian Băsescu, un scelerat temător!