Norii mei

AMINTIRI DE MORAVURI GRELE

Întâmplarea face să găsesc în arhivele computerului un text pe care Eugen Istodor mi l-a solicitat acum câţiva ani. Mă ruga să vorbesc despre caţavenci aşa cum i-am cunoscut, aşa cum îi vedeam la acel moment de vârf al gloriei lor. Textul, solicitat cu mult timp înainte, urma să apară  în anul 2010, într-un volum omagial alături de alte laudatio, cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de la fondarea Academiei Caţavencu şi, implicit, de la apariţia revistei. Întocmirea lui căzuse în sarcina vrednicului Eugen ce se pornise la treabă atât de din vreme, parcă mânat de o spaimă ascunsă, încât părea stranie graba sa. Am declinat invitaţia de câteva ori motivând că, dacă va fi să fiu sincer, nu vor publica textul. Eugen a insistat garantându-mi publicarea. Nu ştiu dacă atunci l-am crezut sau nu, dar am scris textul şi i l-am trimis.

Întâmplările care leagă lucrurile într-un fel special ne dau semne ce trebuie urmate – întâmplările din ultimele zile legate de dezmembrarea redacţiei Caţavencu şi descoperirea textului în străfundurile memoriei computerului meu -, de aceea nu ezit să-l public neschimbat.

Citeste mai departe »

Viaţa on-line

Chiar dacă nu există încă un Big Brother, el se poate întrupa oricând. Viaţa noastră privată a ajuns bun public, viaţa personală şi cea profesională au devenit o ofertă compactă. Lăsând peste tot urme, suntem permanent reperabili, în special de cei din ungherele întunecoase ale societăţii. Telefonul mobil, IP-ul computerului şi cartea de credit ne expun mereu, dezvăluindu-ne coordonatele geografice alături de istoria plăcerilor, consumurilor şi obişnuinţelor noastre. Cineva, undeva, poate şti orice despre noi.

Sfera privată a dispărut. Dacă vrei să exişti, pentru prieteni sau pentru mediul în care activezi, nu-ţi mai poţi permite libertatea de a nu fi „conectat”, de a fi „off”. Eşti obligat să fii „on”, să fii vocal, sincron, apt şi disponibil. Ne supunem unui nou drum al vieţii, eu-l ia calea e-ului. Pentru asta pervertim limbajul, stâlcim limba, existăm bidimensional ca într-o lume video. Reducem relaţiile numai la interactivitate, producem şi consumăm mai degrabă gadgeturi, deoarece de altceva ori nu mai ştim, ori nu mai avem timp să ne bucurăm. Totul trebuie să se petreacă fără efort, să scutească timp şi neapărat să fie „fun”. www-ul a devenit un loc de trăit, un mod de a trăi. E mai mult decât un refugiu. E locul unde poţi fi cineva sau alt-cineva, unde te poţi ascunde, dar şi unde poţi ajunge erou.

Citeste mai departe »

Motto: „Când ştii exact ce trebuie să faci nu laşi loc minunilor.”

Interesul dramaturgului pentru repetiţiile de teatru nu are nimic paradoxal atât timp cât îl macină procesul prin care textul său este, după caz, batjocorit sau îmbunătăţit. Asta în situaţia în care, de cele mai multe ori, tocmai dramaturgul este marele exclus din  procesul de ridicare a spectacolului. Indignat, revoltat sau doar curios, dramaturgul simte nevoia să afle de ce anumite fraze pe care le-a scris sunt eliminate sau modificate drastic, de ce altele trec dincolo de proba repetiţiilor integrându-se nealterate în materia teatrală. Această imensă sete de a cunoaşte mecanismele intime ale repetiţiilor are ca scop perfecţionarea propriei scriituri, cât mai aproape de condiţia ideală în care textul să-i fie reprezentat fidel în spectacol. Dramaturgul lucid nu uită nici o clipă faptul că un spectacol de teatru este proiecţia colectivităţii, că textul său este perceput de cele mai multe ori de regizori ca un pre-text dramatic şi nu ca o partitură de interpretat în acelaşi timp exact şi foarte personal. În schimb, visează să scrie un text care să conţină toate premisele de a fi respectat la virgulă.
Citeste mai departe »

Propunere pentru o lege a cadastrului politic

România este o ţară supusă parcelarizării. Din patru în patru ani se purcede la modificarea hotarelor moşiilor, la bătălia pentru dominaţie. Politicienii proaspăt ieşiţi  câştigători din campania electorală se reped să ocupe cât mai multe domenii mănoase şi să-şi numească vătafi noi. Pentru aceştia România este suma feudelor politice care pot fi ocupate. Ce rămâne pe dinafară e o gargară patriotică desuetă. După victoria în alegeri, preţ de trei-patru luni, iese la iveală o specie aparte de indivizi, altfel până atunci cu preocupări şi comportament onorabile.
Citeste mai departe »