Vara lui 1980, sfârșit de iunie. Abia ce venisem din armată și m-am și angajat să fac bani ca să pot pleca la mare. La două zile după întoarcerea din cătănie m-am angajat muncitor necalificat la ISPIF, să-mi pun mușchii la lucru: timp de o lună am făcut zeci de foraje manuale în pământul uscat din vecinătatea Bucureștiului.
În fotografie sunt membrii echipei în care am lucrat și care în loc de mașină era dotată cu un atelaj tras de un cal amărât. De la stânga la dreapta: domnișoara inginer de îmbunătățiri funciare, tehnicianul echipei, domnul Pătrașcu, muncitor necalificat (îmi pare nespus de rău, dar doar numele său mi-l mai amintesc și asta pentru că îmi era și vecin – un pensionar, fost subofițer de armată, care nu putea să stea acasă fără să facă ceva, așa că lucra pe unde găsea – prin dânsul am ajuns să mă angajez în vara aceea), eu și căruțașul. Ce vară fierbinte a fost în acel an!
După o lună mi-am luat banii și am fugit la 2 Mai. I-am spart în trei zile, dar am mai stat până la începutul lui septembrie. Cum? Nu știu, dar așa se întâmplau minunile în anii aceia la 2 Mai și Vama Veche…
În toamna acelui an am început facultatea…
Feb 22
Ultimele comentarii