Sep 20

Am primit de la unul dintre colegii din TVR un mesaj care m-a impresionat şi vreau să vi-l împărtăşesc. Am şters datele de identificare şi referirea la redacţia unde lucrează, pentru a nu-l expune agresiunii conducerii care nu-şi doreşte altceva decât tăcere totală şi ca nimeni să nu mişte în front. A se vedea şi forma incorectă în care Jurnalul TVR a reflectat audierile reprezentanţilor SRTv din cadrul Comisiilor de Cultură reunite ale Parlamentului, din data de 19 septembrie, care s-a repetat şi în materialele informative ale radioului public, concluzia fiind că s-a dat ordin pe „unitate” să se manipuleze în acelaşi fel.

Reproduc mesajul colegului nostru:

„Ma gandesc si eu, ca toti colegii mei, la situatia din institutia noastra si nu reusesc sa inteleg un lucru:  Aproximativ din iunie, de cand am intrat pe reluari, 80% dintre angajati nu sunt lasati sa faca nimic … si se aude ca situatia va continua pana se vor finaliza disponibilizarile …Se pare ca noile grile vor incepe in ianuarie … Se face jumatate de an de “nemunca” … de venit la serviciu fara sa facem nimic. De ce se irosesc resursele umane? De ce nu se lucreaza nimic in perioada asta? Oricum salariul ne este platit – de ce stam si nu facem ceva pentru leafa primita? Am facut nenumarate demersuri pe cale ierarhica si mai putin ierarhica in care am prezentat proiectele noastre pentru xxx, proiecte care presupun 0 (zero) lei cheltuieli directe … Trebuia doar sa fim lasati sa folosim tehnica televiziunii si sa dam de lucru colegilor care manuiesc aceasta tehnica. Este cumva ilegal sa muncesti in “perioada de implementare a programului de restructurari”? Avem cu ce, ne dorim, stim sa facem si nu vrem bani de productie … de ce nu suntem lasati sa lucram? Nu este numai nedumerirea mea ci a tuturor colegilor care fac programe pt xxx si presupun ca si a celorlati colegi… AM OBOSIT STAND DEGEABA!!!! Poate reusiti sa influentati colegii din CA sa solicite conducerii sa ne dea ceva de facut … “

Mie, acest mesaj mi-a spus multe…

Sep 15

15 septembrie 2012, este ultima zi de emisie a TVR Cultural. În memoria colectivă, acest moment al anului este legat de începerea şcolilor. De acum încolo el va avea şi o conotaţie funebră. Cu un minut înainte ca ziua să se încheie, postul cultural al televiziunii publice va muri, asasinat în numele salvării celorlalte canale, în fapt victimă a măcelului făcut de nişte nepricepuţi agresivi.

După ani întregi de jaf şi incompetenţă, TVR trăieşte cea mai urâtă perioadă din istoria sa. Sinistră. Mereu la cheremul politicienilor, astăzi este nu doar umilită prin impunerea unei conduceri inadecvate – politruci şi delatori cu ştate vechi, ci şi supusă unei distrugeri programate. Cum altfel ar putea fi interpretată numirea în fruntea TVR a unui conducător nepriceput şi realegerea în Consiliul de Administraţie a aceloraşi membri numiţi politic în ultimii şapte ani, care au generat şi au fost complici la dezastru? Cum altfel poate fi interpretat faptul că, pentru a-i suplini cât de cât incompetenţa, lui Elwis Claudiu Săftoiu i s-au alocat două „cârje”, una care-i suflă ca la teatru – Demeter Andras, iar cealaltă care-i dictează ca la clasa întâi – Cristian Zgabercea. Una mai predispusă ca alta la demolare. Diferenţele dintre ei constau în interesele economice care se ascund în spatele aşa-zisei restructurări.

În orice situaţie de criză, de conflict, inclusiv în cele de război, prima grijă a conducătorului e să găsească strategia care implică cele mai puţine pierderi umane. În cazul TVR, conducătorul şi acoliţii lui au pornit invers, de la ideea producerii cât mai multor pierderi umane. Motivul declarat al „războiului” – restructurarea TVR pentru îndeplinirea eficientă a misiunii de televiziune publică – parcă nici nu mai contează. Contează să se facă norma de victime, iar TVR să iasă din competiţie de pe piaţa de televiziune şi, dacă se poate, să mai apară şi ceva de prăduit la final, pentru băieţii deştepţi de la putere.

Dacă reuşiseră s-o transforme într-un mutant, TVR va deveni acum un zombi. Încă o instituţie naţională este pusă la pământ. Fundaţia de rezistenţă a edificiului naţional este dinamitată sistematic şi pe cale să se năruie: învăţământul public, sistemul naţional de sănătate, televiziunea publică, structurile de apărare şi prevenţie, justiţia etc. Cei care fac asta sunt tocmai de acei politicieni care rostogolesc frecvent în vocabularul lor electoral cuvintele „ţară”, „naţiune”, „independenţă”, ca pe o gumă de mestecat menită să ascundă mirosurile urâte ale propriei lor stricăciuni.

PS. Trebuie felicitaţi membrii Consiliului de Administraţie numiţi politic care s-au „îngrijit” ca televiziunea publică din România să fie demolată bucată cu bucată. Aceia care, după mai multe mandate, ani în care au mâncat o pâine bună în TVR, îşi văd astăzi efortul încununat prin închiderea TVR Cultural.

(Astăzi este pomenit Sfântul Porfirie, numit şi Îngânătorul (Mimul, Actorul) unul dintre puţinii sfinţi-actori din Sinaxar. Unii dintre actori (mimi) s-au convertit chiar pe scenă, precum sfântul Ghelasie, în spectacole care parodiau povestirile biblice creştine, cel mai adesea fiind batjocorit momentul botezului săvârşit de Ioan Botezătorul la apa Iordanului. Sfântului Porfirie poruncindu-i  Iulia Apostatul (361-363), când serba ziua naşterii lui, ca să hulească şi să batjocorească lucrurile cele creştineşti, când voia să intre în apă şi să se afunde ca să batjocorească Sfântul Botez, a strigat tare: “Botează-se Porfirie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Deci ieşind afară, îmbrăcându-se cu haine albe şi mărturisind că este creştin şi propovăduind aceasta pe faţă, după multe chinuri i s-a tăiat capul. Iar acestea s-au întâmplat la Efes, în anul 361.)