Jul 24

Mai avea puţin şi se stingea de la sine, murea ca politician după ce distrusese o ţară şi făcuse atâtea victime printre români. Multora le-a ucis viitorul. Doar că nişte lideri de partid, înfierbântaţi de primul lor succes major, au crezut că tupeul poate înlocui legea. Că, pentru a lua totul, victoria trebuie să fie zdrobitoare şi că scopul scuză mijloacele în orice condiţii. Acţionând ca într-un desant de capturare, s-au substituit unui rău, supralicitându-l.

Un pic mai era şi politicianul Băsescu deceda singur, părăsit de toţi… Este o mare „performanţă” să compromiţi ideea de a-l debarca pe Traian Băsescu, dar şi mai mare e să-l resuscitezi, să-l încarci din nou cu vitalitate, fiind chiar pe cale să prelungeşti termenul de valabilitate pentru sistemul mafiot care a umplut România de puroi. Şi, ca delirul să fie complet, nu e de colo să stârneşti şi Europa, supărarea occidentalilor fiind nu atât pe foştii colaboratori ai lui Băsescu – Victor Ponta şi Crin Antonescu, cât pe România cea mereu plină de bube în cap.

În toată această perioadă, economia şchioapătă apăsat, iar mediul privat de afaceri, cel care a dus greul în perioada de criză, se deteriorează de la o zi la alta. Fără a fi neapărat plata pentru aventura politică încropită de USL, risipirea stabilităţii ce abia se încropise şi efectul precarităţii contextului economic european au crescut costul vieţii şi lucrul acesta îl sperie cel mai tare pe român. Iar această spaimă poate cântări mai greu decât oroarea pentru un preşedinte toxic şi expirat.

Suspendarea lui Băsescu: un demers absolut legitim, o aplicare dezastruoasă. În dispreţul legii – doar pentru că şi portocaliii au călcat-o în picioare, cu o comunicare publică neprofesionistă, actori nepricepuţi şi necredibili, e pe cale să se discrediteze cel mai aşteptat moment politic. Doar determinarea liderilor este exemplară, pentru unii ea ascunzând dorinţa de a ajunge mai repede la banii publici sau de a scăpa de dosare penale. În fapt, o operaţiune de înlocuire a unei puteri discreţionare cu alta, ce s-a dovedit repede la fel de excesivă. Plagiindu-i pe pedelişti, au trezit din nou senzaţia de haită, înspăimântând pe oricine mai visează încă la o viaţă normală în România.

Din toate poveştile politice cu piraţi, copiloţi, chiulangii şi alţi băieţi cu ochi albaştri a lipsit mereu personajul colectiv „poporul”, căruia i se spune din când în când şi „electoratul”, pentru simplul motiv că, fiind victimă eternă, e mereu lipsit de replică, dar pus invariabil să plătească circul.

Jul 05

Fiecare are motivul său, dar aproape toată lumea îl vrea plecat pe Băsescu de la Cotroceni. Poporul s-a săturat de hăhăiala lui, dar în special s-a săturat de sărăcie. Politicienii – de la caz la caz… însă majoritatea se pare că au obosit să joace după cum le cântă Jucătorul. Plus că furtişagul nu e la liber, prea vrea să le împartă pe toate Stăpânul. Multe ar fi de povestit despre ce-l mână pe fiecare în luptă împotriva lui Traian Băsescu.

Dintre toţi, unul are o determinare specială. Aşteaptă de ceva vreme la coadă să ajungă preşedinte, are o alianţă care-i garantează formal accesul spre Cotroceni la următoarele alegeri prezidenţiale, are spijinul politic al partidului şi al unor oameni de afaceri, dar… Dar a aflat de curând că nu are nici o şansă să câştige alegerile prezidenţiale, pentru că rezultatele localelor şi simulările îl dau câştigător detaşat pe cel care tocmai şi-a reînnoit mandatul de primar al Bucureştilor. Doar să nu candideze Sorin Oprescu, aşa ar avea o şansă Crin Antonescu.

În aceste condiţii, drumul spre Cotroceni nu mai poate fi cel al alegerilor, e prea riscant şi depinde de voinţa lui Oprescu de a se „băga” sau a se da la o parte. Atunci, dacă prin alegeri nu se poate, singura cale rămasă e prin suspendarea lui Băsescu şi trimiterea de drept pe scaunul vacantat de la Cotroceni a preşedintelui Senatului, poziţie care s-a văzut cât de uşor a fost de uzurpat. Şi camarila domnului Antonescu a înţeles această ultimă şansă, iar asta a mobilizat-o teribil. Şi unii dintre aliaţii social-democraţi au înţeles şi-l preferă pe Crin doctorului, care parcă e din alt film şi cu un scenariu propriu, în care nu mai încap şi alte personaje.

Toţi vor avea un beneficiu din plecarea lui Băsescu, doar unul va pierde totul: Victor Ponta, cel care  a lăsat să se înţeleagă că a orchestrat totul, dar, în fapt, a fost lăsat să se agite cel mai mult în faţa camerelor de filmat.

Serviciile secrete care distribuie cărţile la masa de joc şi stabilesc miza continuă să-şi dispute supremaţia, determinând actorii politici să ne mai spună o poveste halucinantă despre o Românie rătăcită în istorie, despre o naţie care nu-şi depăşeşte neputinţa de a nu naşte bărbaţi de stat, ci doar băieţi de serviciu.

Jul 01

Unii dintre cei care au tras cu dinţii să revină în Consiliul de Administraţie al TVR nu au făcut-o pentru a acţiona asupra viitorului televiziunii publice, ci pentru a avea acces la documentele trecutului, la actele care le dovesc complicitatea la dezastru. În acest fel au posibilitatea să şteargă urmele sau măcar să le măsluiască. De aici şi graba cu care şi-au dorit să se instaleze şi să preia conducerea Consiliului şi, implicit, pe a secretariatului acestuia, acolo unde sunt depozitate stenogramele şi procesele verbale.

Obedienţa exemplar dovedită în mandatele anterioare, serviciile făcute politicienilor au determinat anumite partide să-şi trimită în Consiliu aceiaşi reprezentanţi pe care i-au avut şi până acum (şase la număr), fără să ţină cont de faptul că sunt aceleaşi persoane care au contribuit la prăbuşirea TVR. Având ca singură grijă obstrucţionarea oricărei tentative de a elucida cauzele şi de a identifica vinovaţii, renumirea lor este toxică pentru funcţionarea normală a noului Consiliu – motiv pentru care el este nefuncţional din prima zi, inapt să judece furăciunile şi neprofesionalismul din trecut, pentru că, în fond, ar fi pus în situaţia de a-i judeca pe şase din cei treisprezece membri. Conflictul de interese al celor re-numiţi este evident, iar starea de blocaj şi consumarea energiilor în lupte intestine vor secătui de putere o instituţie şi aşa vlăguită de jaf şi incompetenţă.

Fostul director SIE, Elwis Claudiu Săftoiu, şi ceilalţi doi angajaţi cu state vechi (prezenţi fără întrerupere în cele trei Consilii de Administraţie de la declanşarea declinului TVR) – Lucia Hossu Longin şi Sorin Burtea – alcătuiesc un triumvirat şi au propriile lor motive să facă parte din el. Despre primul se spune că a fost trimis de nişte liberali cu ochi albaştri cu misiunea să privatizeze o bucată de TVR, măsură ce va putea fi percepută ca „firească” în situaţie de criză, poate chiar ca o „soluţie salvatoare” – în ultimă instanţă, o banală afacere imobiliară. Pentru ceilalţi doi, singura grijă este să nu iasă la suprafaţă deciziile pe care le-au luat în cârdăşie cu Lăzescu – decizii cu iz penal, să nu se auditeze prestaţia conducerilor anterioare, să nu răzbată nimic din beneficiile dobândite din complicitate. Memorialul Furăciunii trebuie ţinut departe de ochii lumii, realizatorii lui reuşind să fie din nou în situaţia de a-şi încasa „drepturile de autor”.

Concluzie: pe unul îl interesează viitorul, pe ceilalţi, trecutul. Şi într-un caz, şi în altul, doar al lor, nu al TVR. Deşi Constituţia României insistă asupra rolului important al acestei instituţii, în ochii multora TVR e doar o pradă ca oricare alta.