Norii mei

Nu voi putea înțelege niciodată de ce TVR, ca și alte instituții din România, sunt privite și tratate ca feude politice. Prea multă politică și din ce în ce mai puțin profesionalism.

Ieri, am crezut că am fost solicitat să preiau conducerea interimară a TVR pentru experiența și rezultatele obținute în mandatele anterioare, pentru faptul că am făcut parte timp de trei ani din Consiliul de Administrație al televiziunilor europene (EBU – European Broadcasting Union), pentru că am un doctorat în domeniu (televiziune publică), pentru că de 24 de ani construiesc și conduc instituții culturale și de media. Am răspuns solicitării, sperând că politicienii au conștientizat situația dramatică în care se află TVR, în urma faptului că tot ei au dat instituţia pe mâna unor servanți a căror singură calitate a fost aceea de a le fi obedienți. Că au ajuns la concluzia că soluția ieșirii din criză nu mai poate fi decât una bazată pe competență, că e nevoie de realism și normalitate. Se pare că, în parte, m-am înșelat. Chiar dacă unii înțeles, sunt încă politicieni pentru care conducătorul unei instituții media publice nu poate fi decât un vătaf politic.

Indiferent cum vor evolua lucrurile, voi continua să reprezint salariații TVR în următorul Consiliu de Administrație, evident, dacă aceștia vor dori. Sunt dispus să „trag” pentru reconstrucția TVR, dacă există voință politică lăsată apoi pe seama profesioniștilor.

Motto: „Performanța lui Claudiu Săftoiu este una istorică și nu este un record național, ci un record mondial. A condus timp de șase luni o televiziune unde s-au închis două posturi din şapte, iar producția proprie a fost sistată în proporție de 90%. Pentru acest fapt primește salariu întreg…” (CS – angajat TVR)

Nimeni nu s-a îndoit că TVR avea nevoie de o restructurare. Avea nevoie de o regândire în ansamblu a activității, a mijloacelor și a modalităților pe care le poate astăzi aborda ca să-și îndeplinească misiunea de televiziune publică. Trebuia să reintre în propria-i contemporaneitate, pe măsura posibilităților și a nevoilor românilor.

Spre deosebire de oricare altă televiziune comercială, unde spectatorii sunt consumatori, în cazul unei televiziuni publice spectatorii sunt cetățeni. Alături de alte instituții fundamentale ale statului de model european, media publică face parte din fundația pe care se sprijină întreaga societate democratică, dar și elementele care definesc spiritul ei național. Tocmai aceste instituții fundament și cu caracter profund național au fost dinamitate sistematic în ultimul deceniu. Nici televiziunea română nu a scăpat proiectului de demolare. Mai întâi au fost trimiși la conducerea ei conducători incompetenți și lacomi care împreună cu acoliții lor au devalizat sistematic. Au jefuit pentru ei și pentru partidele care i-au susținut, dar la fel de mare a fost dezastrul făcut prin incompetență. De altfel, combinația de prostie și răutate/furăciune a dat efectul cel mai devastator. A pustiit. Citeste mai departe »

Delirul în care a fost aruncată TVR trebuie oprit cât mai repede. Ne confruntăm cu două mari probleme:

1. Lipsa producţiei şi a unei grile de programe normale duce zi de zi la scăderea audienţelor. În scurt timp, media zilnică a ratingului (all urban, all day) va coborî sub 0,5. Sunt din ce în ce mai multe tronsoane cu audienţă 0,0. Programe care au încărcare de publicitate datorită audienţei nule nu generează GRP, deci niciun ban. La aceste cote de audienţă TVR nu mai poate produce decât infim de puţini bani din publicitate chiar dacă spaţiul dedicat ar fi ocupat integral. Pe de altă parte, prăbuşirea audienţelor pune sub semnul întrebării dacă şi cât îşi mai face astăzi TVR misiunea publică. Dacă politicienii şi ţuţării lor numiţi şefi la TVR nu ştiu asta, nu-i interesează sau poate tocmai la această situaţie vor să ajungă, noi trebuie să ne îngrijim ca televiziunea publică să nu ajungă să fie făcută ţăndări, să oprim cursul căderii pentru a întoarce lucrurile înapoi spre normalitate.

2. Campania de denigrare a Televiziunii Române şi a angajaţilor ei dacă este corelată cu oprirea funcţionării normale a TVR creează în percepţia publică imaginea falsă că răul este în interiorul instituţiei, acoperind astfel cauzele adevărate ale actualului dezastru: pagube sistematic produse din incompetenţă şi de jafurile comise de unii dintre conducători SRTv impuşi de partidele politice. Spre exemplu, în cazul dlui Săftoiu avem de a face cu un politician, colaborator al serviciilor secrete, impus cu obstinaţie de un partid politic, împotriva evidenţei incompetenţei sale şi a cârdăşiei în care a intrat cu persoane dubioase, activitatea sa producând în trei luni un adevărat dezastru. Atacul mediatic asupra televiziunii publice (nu mă refer la componenta adevărată care ţine de realităţile inadecvate în care s-a aflat TVR, ci la partea dominantă de minciună cu care s-a amestecat, ca în orice manipulare care se vrea eficientă) aduce mari prejudicii şi, după cum se vede, este întreţinută de însuşi Elwis C. Săftoiu prin interviurile provocatoare pe care le dă în mediile ostile televiziunii publice.

Aceste două situaţii măcar şi sunt suficiente pentru a ne alarma: TVR se află în mare pericol! Nu pun în discuţie acum dacă întreaga situaţie este generată şi întreţinută de un plan de distrugere sau dacă e rodul debandadei în care ne află ţară, al degringoladei politice şi al lipsei preocupării guvernanţilor pentru interesul naţional. Luând în considerare doar situaţia de fapt, putem spune că se impune urgent intrarea în normalitate, adică repornirea activităţii în TVR, stabilirea urgentă a unei grile de programe care să ţină cont de precaritatea situaţiei economice, dar care să arate că TVR nu a murit aşa cum îşi doresc unii.

P.S. 1: Mi-a parvenit o scrisoare pe care dna Hossu Longin mi-a adresat-o expediind-o altora… Răzbate multă durere din glasul celei care trăieşte drama de a vorbi despre propria persoană doar începând cu anii de după Revoluţie. Trebuie să fie traumatizant să-ţi ascunzi trecutul – presa ideologică, emisiunile Omagiu, activismul fruntaş în rândurile Partidului Comunist, convieţuirea în delaţiune etc. La fel de traumatizant trebuie să fie să încerci mereu să acoperi oportunismul pe care l-ai căpătat în acei ani de comunism glorios trăit şi care azi te fac una să gândeşti, alta să spui şi altceva să faci. Să spui că e criză şi că nu mai sunt bani de producţie în TVR, dar să pleci în delegaţie în străinătate. Să spui că nu încasezi salariu, dar să iei drepturi de autor pe reluări şi pe casete produse de TVR Media cu forţa şi nevândute. Să-i plângi în public cu talent şi jale pe profesionişti, dar să votezi concedierea lor. Să acoperi incompetenţa şi ilegalităţile unui coleg de partid pus şef la TVR doar pentru că ştii că dominându-l îl poţi manipula şi folosi pentru propriile interese etc… Dna Hossu Longin explicându-se se acuză, punându-se în situaţia jenantă de a o privi cu compătimire.

P.S. 2: Se pare că a apărut o modificare de sumar în grila de sâmbătă a TVR 1: transmisia meciului de divizia a doua CSM Constanţa – Dunărea. Carul şase o fi deja acolo, pe criza asta? Comentator o fi Emil Hossu Longin?… Dacă e ordin de la Dl Zgabercea, ce mai contează?!

În ziarul Evenimentul Zilei de astăzi 9 octombrie 2012 apare informaţia:

“Artizanii procesului de restructurare: Printre oamenii cei mai contestaţi de angajaţii TVR se numără Cristian Zgabercea. Raportor principal al grupului de lucru desemnat să se ocupe de proiectul de restructurare este de meserie operator şi este acuzat că a adus mari deservicii instituţiei publice. Cu ani în urmă, când deţinea firma IZEXIM, Zgabercea datora TVR 500.000 de dolari. Pentru a nu mai returna datoria, el a falimentat firma. Oamenii mai spun că Zgabercea are şi acum diverse afaceri cu TVR, cum ar fi transmiterea Festivalului Mamaia. Mai mult, ei vorbesc că Zgabercea şi-a manifestat intenţia de a pune mâna pe studiourile şi carele TVR.”

Îmi reamintesc vag de acest caz, acţiunea în justiţie cred că a fost începută în 2005. Am căutat pe net şi am mai găsit Hotărârea CA a SRTv din 11.04.2007: “Totodată, domnul Radu Toader a solicitat să fie informat cu privire la numele responsabilului de semnarea contractului cu Izexim, menţionat în adresa Direcţiei Economice „Clienţi aflaţi în litigiu cu S.R.Tv la 31 decembrie 2006”.

 Interesant este că în acel Consiliu de Administraţie au fost câţiva membri care se regăsesc şi în actualul CA, dar care până acum nu şi-au amintit public nimic de acest caz!… Se pare că TVR nu a recuperate nimic din datoria de la Izexim (Cristian Zgabercea) şi de aceea a solicitat falimentul acestei firme, obţinându-l ulterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Ne aflăm în situaţia în care Cristian Zgabercea, cel care a conceput şi care acum gestionează procesul de restructurare al SRTv, în fapt adevăratul conducător de câteva luni a întregii activităţi din TVR, este una şi aceeaşi persoană cu cel care prin firma sa a adus un prejudiciu de aproape jumătate de million de dolari (conform evz.ro) televiziunii române. Poate că resentimentele pe care dl. Zgabercea i le poartă TVR-ului pentru faptul că firma sa a fost declarată în faliment (în 2007, în plin avânt economic, criza instalându-se abia la sfârşitul anului 2008!) l-a predispus şi la o anumită atitudine ostilă faţă de TVR şi angajaţii ei.

Acest caz ar trebui analizat cu atenţie. Este puţin probabil ca dl. Claudiu Săftoiu să nu fi ştiut de antecedentele dlui. Zgabercea atâta timp cât cea care care-l susţine necondiţionat şi îl îndrumă cu grijă în tot ceea ce face, dna. Lucia Hossu Longin, a făcut parte din Consiliul de Administraţie care a soluţionat cazul “Izexim”. Poate de aici şi grija obsesivă a dlui. Săftoiu şi a susţinătorilor săi de a nu căuta în trecut vinovaţii pentru dezastrul economic în care se află astăzi TVR.

L-am văzut pe Elwis C. Săftoiu ieşind disperat să comunice, în fapt să se facă de râs încă o dată. De la aiurelile cu Euronews, la interviurile jenante date pentru Hotnews şi Antena3 – a amestecat minciuna cu fanfaronada. Delirul groparului TVR este efectul febrei pe care incompetentul violent o capătă din cauza propriei imposturi, impostură ce începe să provoace dezastre unul după altul. Neştiind parcursul istoric al televiziunii publice române şi neînţelegând mecanismele ei de funcţionare, Elwis C. Săftoiu a făcut aprecieri jignitoare la adresa profesioniştilor din TVR, lucru nedrept pentru mulţi dintre angajaţii a căror singură vină este că sunt conduşi de unul ca Elwis C. Săftoiu.

Unii dintre angajaţii TVR nu mai aşteaptă mascarada restructurării şi pleacă deja la alte televiziuni. Pleacă meseriaşii care nu vor să fie umiliţi dând simulacre de concursuri. O parte dintre profesioniştii adevăraţi părăsesc TVR sau o vor părăsi, scârbiţi de toate câte se întâmplă acum… Apropo, ştiţi că în ROF al SRTv este înscrisă obligativitatea angajatorului de a asigura obiectul muncii şi condiţii necesare desfăşurării profesiei? În schimb, angajaţilor din TVR li s-a impus să stea de pomană şi să asiste cum totul se năruie.

Trist este faptul că unii angajaţi sau foşti angajaţi din TVR şi-au mai tranzacţionat încă o dată conştiinţa devenind complici ilegalităţilor comise în numele restructurării. Unii au cedat la oferta de a intra în comisiile de evaluare, având astfel nu doar garantat locul în TVR, dar şi asigurată una dintre opţiunile cu care au fost ofertaţi: “Ce-ţi doreşti, emisiune sau să fii şef?” Aceasta a fost nada cu care unele “caractere” au fost cooptate în respectivele comisii. Câţiva dintre cei abordaţi cu întrebarea de mai sus m-au întrebat ce ar putea păţi în consecinţa faptului că au refuzat târgul. Nu ştiu cum se vor răzbuna Elwis C. Săftoiu şi C. Zgabercea, dar sigur ştiu că cei care au refuzat vor avea conştiinţa împăcată şi vor putea să-şi privească în ochi colegii fără să le fie ruşine.

Printre membrii Comisiilor de evaluare regăsim politicieni, membri marcanţi ai alianţei USL. Dincolo de “ciudăţenia” de a fi fost nominalizaţi numai politicieni dintr-o singură parte a spectrului politic, numirea în comisiile de evaluare a unor politicieni este o mare eroare. Vorbim de ani de zile de depolitizarea televiziunii publice ca astăzi să fie politizată la maxim prin astfel de ingerinţe într-un proces de selecţie ce ar fi trebuit să fie construit doar pe criterii exclusiv profesionale şi înafara oricăror influenţe politice. Cred că niciodată TVR nu s-a confruntat cu o mai mare presiune politică ca în această perioadă, să ne reamintim că actualul PDG este un activist de partid, fost şef de serviciu secret.

Elwis C. Săftoiu, C. Zgabercea şi colaboratorii lor au pregătit o cerere-capcană pe care o prezintă ca obligatoriu de semnat de către toţi angajaţii. Din cererea de înscriere rezultă că angajatul e cel care solicită “înscrierea în procesul de selecţie”, în vederea obţinerii unui “viitor loc de muncă” şi că este “de acord cu Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor SRTv”! Cu această şmecherie se încearcă anularea efectelor juridice ale ilegalităţilor şi erorilor de procedură comise de către şefii TVR în toată această perioadă. Intenţia perfidă este ca prin semnarea Cererii de înscriere să-l determine pe angajat să-şi solicite singur pierderea actualului loc de muncă! Grav este că toate documentele legate de procesul de restructurare (Regulamentul, Cererea de înscriere, Anexele) nu au fost aprobate de Consiliul de Administraţie, aşa cum nici componenţa comisiilor de evaluare nu a fost aprobată de CA. Toate documentele aduse la cunoştinţa angajaţilor prin publicarea lor pe intranet, duminică 7 octombrie 2012, sunt consecinţa unui ordin al PDG al SRTv datat 2 octombrie 2012. În realitate, se pare că ordinul este antedatat, 2 octombrie 2012 corespunzând zilei de dinaintea publicării în M.O. a hotărârii CCR de demitere a celor 8 membrii numiţi politic în CA al SRTv, printre demişi figurând şi Elwis C. Săftoiu. Altfel spus, data de 2 octombrie a fost ultima zi (legală) de lucru ca PDG al SRTv a lui Elwis C. Săftoiu. Doar că în toată această perioadă, din 3 octombrie şi până astăzi, 7 octombrie 2012, Elwis C. Săftoiu a venit la serviciu (cum de i s-a făcut accesul în incinta TVR, cine i-a permis folosirea biroului şi a maşinii de serviciu etc?) şi a acţionat în sensul continuării procedurilor de restructurare, făcând în această perioadă şi declaraţii publice în acest sens, ca şi cum ar fi continuat să ocupe legal funcţia de PDG al SRTv. Este evident o uzurpare de funcţie şi, pesemne, fals în acte publice dacă este adevărată antedatarea documentelor publicate pe intranet duminică 7 octombrie. Uluitor câte ilegalităţi, câte falsuri şi toate pe fondul unei enorme incompetenţe girată politic!

Chiar dacă Elwis C. Săftoiu îşi va duce proiectul de demolare a TVR până la capăt, pe lângă mormanul de moloz pe care-l va lăsa în urmă vor fi sute de procese pe care angajaţii le vor câştiga, unii dintre aceştia nu atât pe motive de substanţă, ci pe baza multelor ilegalităţi şi a lipselor de procedură  pe care Elwis C. Săftoiu, C. Zgabercea şi colaboratorii lor le-au făcut. Atât de prost a fost întocmit acest proces de restructurare, în conţinut şi în formă, încât el nu doar că nu va restructura şi moderniza televiziunea publică din România, ci o va culca la pământ generând ulterior, prin procesele pe care TVR le va pierde în favoarea angajaţilor concediaţi, hotărâri judecătoreşti de reintegrare în muncă şi plata de despăgubiri. Şi toate aceste daune nu le vor plăti groparii, ci “mortul” TVR.

Am aflat că unii dintre dumneavoastră, împotriva voinţei conducerii executive a TVR, produc clandestin emisiuni şi le difuzează, prezentându-le ca fiind reluări. Produc poate pe banii lor, merg la filmări cu propriile maşini, totul pe ascuns, pentru că nu acceptă ordinul de a sta de pomană, aşteptând doar să le intre banii pe card. Ideea că producţia în televiziunea publică din România a devenit o activitate derulată în „ilegalitate” mi se pare revoltătoare.

Tot aşa cred că indignează faptul că audienţele TVR1 şi TVR2 s-au prăbuşit, apărând tronsoane care înregistrează rating 0,0! În acest timp, în toate celelalte televiziuni este agitaţie, emisiunile noi din grilă fac audienţă, audienţele aduc venituri mari din publicitate. În condiţiile de faţă, şi dacă încărcarea cu publicitate ar fi la maxim, staţiile TVR tot nu ar încasa mare lucru, din cauza audienţelor minore. Iată un alt posibil motiv al „restructurării”. Să distrugi o televiziune, precum se vede, e uşor, îţi trebuie doar câteva săptămâni. S-o creşti la loc, dacă va mai fi să fie, vor trece ani.

În ceea ce priveşte procedurile de restructurare, cu greu îşi putea imagina cineva o aiureală mai mare. Aproape 3300 de angajaţi evaluaţi în 15 zile, într-un talmeş-balmeş organizatoric. Din televiziune dispar profesii ca reporter şi prezentator, asta doar pentru a avea formal posibilitatea declarării restructurării. Profesionişti cu state vechi vor fi judecaţi prin evaluări cu teste-grilă, ca orice începător, precum aspiranţii la carnetul de şofer. Nu înţeleg de ce trebuie umiliţi cei care au servit ani de zile TVR şi care au un portofoliu impresionant de producţii de televiziune. Dintre aiurelile noii organigrame remarc faptul că la aproximativ 100 de diverşi referenţi statisticieni rămân şapte regizori artistici. În acest timp telefoanele sună, pilele sunt activate, pesemne că listele cu cei care trebuie să rămână sunt deja făcute.

Poate că nu e rea intenţie, ci doar efectul devastator al imensei incompetenţe dublate de aroganţa slugilor politice care-şi spun: „Facem ce vrem, acum suntem noi şi-ai noştri la putere!”

Am primit de la unul dintre colegii din TVR un mesaj care m-a impresionat şi vreau să vi-l împărtăşesc. Am şters datele de identificare şi referirea la redacţia unde lucrează, pentru a nu-l expune agresiunii conducerii care nu-şi doreşte altceva decât tăcere totală şi ca nimeni să nu mişte în front. A se vedea şi forma incorectă în care Jurnalul TVR a reflectat audierile reprezentanţilor SRTv din cadrul Comisiilor de Cultură reunite ale Parlamentului, din data de 19 septembrie, care s-a repetat şi în materialele informative ale radioului public, concluzia fiind că s-a dat ordin pe „unitate” să se manipuleze în acelaşi fel.

Reproduc mesajul colegului nostru:

„Ma gandesc si eu, ca toti colegii mei, la situatia din institutia noastra si nu reusesc sa inteleg un lucru:  Aproximativ din iunie, de cand am intrat pe reluari, 80% dintre angajati nu sunt lasati sa faca nimic … si se aude ca situatia va continua pana se vor finaliza disponibilizarile …Se pare ca noile grile vor incepe in ianuarie … Se face jumatate de an de “nemunca” … de venit la serviciu fara sa facem nimic. De ce se irosesc resursele umane? De ce nu se lucreaza nimic in perioada asta? Oricum salariul ne este platit – de ce stam si nu facem ceva pentru leafa primita? Am facut nenumarate demersuri pe cale ierarhica si mai putin ierarhica in care am prezentat proiectele noastre pentru xxx, proiecte care presupun 0 (zero) lei cheltuieli directe … Trebuia doar sa fim lasati sa folosim tehnica televiziunii si sa dam de lucru colegilor care manuiesc aceasta tehnica. Este cumva ilegal sa muncesti in “perioada de implementare a programului de restructurari”? Avem cu ce, ne dorim, stim sa facem si nu vrem bani de productie … de ce nu suntem lasati sa lucram? Nu este numai nedumerirea mea ci a tuturor colegilor care fac programe pt xxx si presupun ca si a celorlati colegi… AM OBOSIT STAND DEGEABA!!!! Poate reusiti sa influentati colegii din CA sa solicite conducerii sa ne dea ceva de facut … “

Mie, acest mesaj mi-a spus multe…

15 septembrie 2012, este ultima zi de emisie a TVR Cultural. În memoria colectivă, acest moment al anului este legat de începerea şcolilor. De acum încolo el va avea şi o conotaţie funebră. Cu un minut înainte ca ziua să se încheie, postul cultural al televiziunii publice va muri, asasinat în numele salvării celorlalte canale, în fapt victimă a măcelului făcut de nişte nepricepuţi agresivi.

După ani întregi de jaf şi incompetenţă, TVR trăieşte cea mai urâtă perioadă din istoria sa. Sinistră. Mereu la cheremul politicienilor, astăzi este nu doar umilită prin impunerea unei conduceri inadecvate – politruci şi delatori cu ştate vechi, ci şi supusă unei distrugeri programate. Cum altfel ar putea fi interpretată numirea în fruntea TVR a unui conducător nepriceput şi realegerea în Consiliul de Administraţie a aceloraşi membri numiţi politic în ultimii şapte ani, care au generat şi au fost complici la dezastru? Cum altfel poate fi interpretat faptul că, pentru a-i suplini cât de cât incompetenţa, lui Elwis Claudiu Săftoiu i s-au alocat două „cârje”, una care-i suflă ca la teatru – Demeter Andras, iar cealaltă care-i dictează ca la clasa întâi – Cristian Zgabercea. Una mai predispusă ca alta la demolare. Diferenţele dintre ei constau în interesele economice care se ascund în spatele aşa-zisei restructurări.

În orice situaţie de criză, de conflict, inclusiv în cele de război, prima grijă a conducătorului e să găsească strategia care implică cele mai puţine pierderi umane. În cazul TVR, conducătorul şi acoliţii lui au pornit invers, de la ideea producerii cât mai multor pierderi umane. Motivul declarat al „războiului” – restructurarea TVR pentru îndeplinirea eficientă a misiunii de televiziune publică – parcă nici nu mai contează. Contează să se facă norma de victime, iar TVR să iasă din competiţie de pe piaţa de televiziune şi, dacă se poate, să mai apară şi ceva de prăduit la final, pentru băieţii deştepţi de la putere.

Dacă reuşiseră s-o transforme într-un mutant, TVR va deveni acum un zombi. Încă o instituţie naţională este pusă la pământ. Fundaţia de rezistenţă a edificiului naţional este dinamitată sistematic şi pe cale să se năruie: învăţământul public, sistemul naţional de sănătate, televiziunea publică, structurile de apărare şi prevenţie, justiţia etc. Cei care fac asta sunt tocmai de acei politicieni care rostogolesc frecvent în vocabularul lor electoral cuvintele „ţară”, „naţiune”, „independenţă”, ca pe o gumă de mestecat menită să ascundă mirosurile urâte ale propriei lor stricăciuni.

PS. Trebuie felicitaţi membrii Consiliului de Administraţie numiţi politic care s-au „îngrijit” ca televiziunea publică din România să fie demolată bucată cu bucată. Aceia care, după mai multe mandate, ani în care au mâncat o pâine bună în TVR, îşi văd astăzi efortul încununat prin închiderea TVR Cultural.

(Astăzi este pomenit Sfântul Porfirie, numit şi Îngânătorul (Mimul, Actorul) unul dintre puţinii sfinţi-actori din Sinaxar. Unii dintre actori (mimi) s-au convertit chiar pe scenă, precum sfântul Ghelasie, în spectacole care parodiau povestirile biblice creştine, cel mai adesea fiind batjocorit momentul botezului săvârşit de Ioan Botezătorul la apa Iordanului. Sfântului Porfirie poruncindu-i  Iulia Apostatul (361-363), când serba ziua naşterii lui, ca să hulească şi să batjocorească lucrurile cele creştineşti, când voia să intre în apă şi să se afunde ca să batjocorească Sfântul Botez, a strigat tare: “Botează-se Porfirie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Deci ieşind afară, îmbrăcându-se cu haine albe şi mărturisind că este creştin şi propovăduind aceasta pe faţă, după multe chinuri i s-a tăiat capul. Iar acestea s-au întâmplat la Efes, în anul 361.)

După aprobarea (10 voturi pentru, 2 împotrivă şi o abţinere) Proiectului de restructurare care implică şi concedierea a aproape 1000 de angajaţi, Elwis Claudiu Săftoiu în peroraţiile sale finale considera TVR „o eroină”. Satisfăcut că şi-a văzut Proiectul aprobat, nu ştiu dacă zicerea dlui Săftoiu a fost o zeflemea sau că sincer credea că tragedia situaţiei poate fi privită ca eroică. Oricum ar fi fost, l-am contrazis, spunându-i că TVR este o victimă a nepriceperii sale de a rezolva altfel criza televiziunii publice, victimă a jafului şi a incompetenţei din ultimii şapte ani, pe care el a încercat tot timpul să le acopere cu tăcere. Am spus-o de nenumărate ori şi o repet: SRTv are nevoie de o restructurare profundă, dar nu de una improvizată şi nepregătită în prealabil. Scuza că „Guvernul va închide TVR”, ca urmare a efectelor OUG 33/2012, este una falsă, dar comodă. Termenul pentru depunerea unui proiect de restructurare se putea rediscuta, existând toate argumentele. Scuza că Ministerul de Finanţe vrea musai un proiect de restructurare nu înseamnă că Ministerul vrea să dea afară 1000 de oameni. La Finanţe se discută în termeni profesionişti de buget, profit, pierdere, reeşalonare, în lei, nu în număr de concediaţi.

De la începutul activităţii noului CA, am propus un set de măsuri care se puteau aplica imediat şi care, pe lângă faptul că aveau valoarea de a pregăti „pacientul” pentru operaţia numită restructurare, ar fi dus şi la economii substanţiale, la diminuarea nemuncii şi a inechităţilor în relaţiile de muncă şi, implicit, a inechităţilor salariale. Ar fi redus semnificativ bugetele de cheltuieli ce acum sunt tăiate otova doar pentru a convinge Guvernul că s-a făcut ceva.

Am votat împotriva acestui Plan, şi nu împotriva ideii de restructurare pe care continuu să o cred vitală pentru viitorul televiziunii publice. Am votat împotriva acestui plan care este expresia a cât a putut grupul de lucru să încropească plecând de la tema dată de Elwis Claudiu Săftoiu care, neştiind cum şi ce trebuie să facă, a cerut ajutor şi a acceptat orice variantă numai să fie ceva cu care el „să se scoată” în faţa Guvernului. Acest plan nu este planul de redresare economică, varianta optimă prin care TVR să iasă din criză şi care să determine reconstrucţia televiziunii publice. Acest plan este o variantă, deloc inspirată, plină de greşeli, incoerenţe şi alte reziduuri rămase din reciclarea unor materiale mai vechi, prin metoda copy-paste. Încropită mai degrabă pentru a face hatârul Guvernului şi pentru a lăsa senzaţia că „s-a lucrat”. Nu este un plan de restructurare, este un plan de sacrificiu al resursei umane şi profesionale şi care va deteriora şi mai mult felul, şi aşa precar, în care TVR îşi îndeplineşte astăzi misiunea de televiziune publică.

Din multele argumente, am să precizez acum doar nerealismul modelului economic propus de Proiect. Noile grile de emisie, bazate pe austeritate, vor duce la scăderi de audienţă şi mai mari. Se va diminua atunci şi mai mult aportul veniturilor din publicitate, pe fondul scăderii, lună de lună, şi a încasărilor din taxă. În condiţiile acestea, Planul de restructurare prevede o creştere a veniturilor! Şi mai nerealist este că Planul se bazează pe certitudinea obţinerii, în luna septembrie, a unui credit comercial de aproximativ 10 milioane de euro (singura sursă preconizată pentru plata salariilor compensatorii către disponibilizaţi). Mai mult, se bazează pe bunăvoinţa băncii de a reeşalona datoria SRTv, reprezentată  de o scrisoare de garanţie bancară (câteva milioane de euro), cu termen de execuţie tot în luna septembrie! Concluzionând, planul pleacă de la varianta hiper-optimistă că brusc vor creşte încasările din taxă şi din publicitate, iar băncile se vor înghesui să crediteze TVR şi să reeşaloneze creditările existente. Nerealismul acestui proiect a fost un alt motiv pentru care m-am împotrivit aplicării lui.

Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care au existat soluţii, au fost propuse variante alternative, dar Elwis Claudiu Săftoiu nu a dorit să le ia în seamă şi, când a văzut că sabia îi atârnă deasupra capului, a dat pe mâna Grupului de lucru soarta TVR, nemaicontând dacă proiectul rezultat este tot ce se putea mai bun şi mai viabil pentru TVR, ci contând doar că Guvernul nu-l va certa că a depăşit termenul din Ordonanţă, iar Parlamentul nu îl va demite, pentru că nu a arătat lumii că „se face ceva, se iau măsuri”.

Cred că toată această devălmăşie are, totuşi, în spate o plasă de siguranţă: promisiunea pe care Victor Ponta a făcut-o de a creşte taxa după alegerile din toamnă. Perspectiva că vor veni mai mulţi bani din taxă face inutil un proiect profesionist întocmit şi aruncă în derizoriu efortul de a fi făcut o restructurare pe bune. Prea multe din cele ce se-ntâmplă în TVR sunt doar efecte ale unor măsuri luate de politicieni. Cineva spunea azi în şedinţă că de la Ministerul Finanţelor „le-a venit” iniţial comanda ca în TVR să mai rămână doar 800 de angajaţi, de aceea „ar trebui să spunem merci” că acceptă să rămână 2200! Un coleg din Consiliu, constatând politizarea excesivă, remarca apoi că, dacă nu-l miră atitudinea liberalilor care au mai procedat la concedieri colective, îl miră, însă, atitudinea social-democraţilor care n-au nici o tresărire să dea afară 1000 de oameni.

Sper ca măcar etapele care urmează să fie gândite mai atent, să existe criterii obiective şi ele să fie şi respectate, altfel „eroina” TVR, victimă a imposturii unui băiat de servicii, va avea mult şi aiurea de suferit.

Am fost joi, 16 august, la protestul organizat de ARCEN în faţa Ateneului Român ca reacţie la decizia de desfiinţare a postului TVR Cultural. Vreo sută cincizeci de persoane discrete, venite ca la un concert de cameră. Majoritatea erau angajaţi ai TVR, speriaţi să nu fie filmaţi – ce paradox pentru nişte profesionişti de televiziune! Frica li se trăgea de la ameninţarea voalată a şefului lor suprem, cel pus la patru ace în Jurnalul de cu o seară înainte, unde anunţase concedieri masive, dar şi faptul că la miting „vor fi camere multe”. Spaima era că listele celor daţi afară se vor deschide cu cei prezenţi la demonstraţie. Puţinii şefi din TVR veniţi la protest au stat mai pe margine şi, recunoscându-l pe „cameramanul lui Titi” şi pe alţi operatori care mânuiau febril camerele de filmat, au şters-o rapid, lăsându-i singuri pe cei pe care de obicei îi vezi zilnic prin TVR muncind ca fraierii, să demonstreze tot ca fraierii, singuri.

Nu i-am văzut pe marii artişti care vreme de zece ani au fost difuzaţi de TVR Cultural. Cu excepţia actorului Vlad Rădescu şi a soţiei sale, teatrul românesc n-a avut stagiune în acea seară. Nici muzicienii, nici balerinii… pictorii erau ieşiţi din peisaj. Mă aşteptam să-l aud jelind pe Grigore Leşe, să-i ascult pe scriitorii luând atitudine şi când colo şuşoteli pe bisericuţe şi-atât. Au lipsit şi papionagii care-şi epuizaseră energiile apărând feuda ICR. Un pustiu cultural, ar fi putut spune un filozof cinic, dacă ar fi trecut pe acolo.

Dacă ne-am hazarda, concluzia ar fi ori că nu le-a păsat, ori că sunt laşi. Adevăratul motiv al absenţei intelectualilor şi artiştilor români a fost altul… Au fost cu toţii la concertul lui Lady Gaga! Mi-i închipui profunzi, inspiraţi şi înfierbântaţi în tribune, venerând-o ca pe un idol pe singura care a avut curajul să spună „nu sunt o creatură a guvernului vostru”. Cultura română a fost acolo unde era audienţa, acolo unde poporul trăia extazul mediatic. De aceea sunt iubiţi şi apreciaţi intelectualii români, sunt populari şi deloc dispuşi să gândească mai mult decât ceilalţi, nici să se indigneze în numele celor inerţi, nici să ia atitudine în faţa politicienilor descreieraţi. Câtă cultură, atâta indignare!

De aceea şi măsura de a închide TVR Cultural devine una inspirată. Cui i-ar mai folosi o televiziune culturală? Nici măcar nu mai sunt fonduri ca intelectualul să mai pupe vreun bănuţ pentru apariţia sa la televizor. Cultura a ajuns prea ieftină ca să mai merite. Atunci şi propunerea ca TVR2 să fie niţel mai cultural, în compensaţie pentru dispariţia Culturalului, pare o soluţie salvatoare, dând şi şanse mai mari să-i crească ratingul culturii române, odată ce va fi amestecată printre emisiuni comerciale. Ce grilă minunată vom avea! O oră de confesiuni cu filozoafa Iuliana Marciuc, apoi o oră de „Surprize, surprize”… cu H.-R. Patapievici! O oră, chiar două de fotbal, divizia B, apoi o juma’ de oră de Info Cultural despre ce tablouri a mai cumpărat Gigi Becali şi ce manele a mai cântat Salam la vernisajul noului palat al lui Bercea Mondialul. Seara, Marina Constantinescu va trebui să se reprofileze ca să facă faţă concurenţei unui show păcătos, noroc că numele emisiunii, „Nocturne”, poate lesne duce cu gândul şi la perversitatea culturii trecute de miezul nopţii. Asta va fi grila visată de Elwis Claudiu Săftoiu şi care va fi pusă în practică de cei care vor să mai rămână în TVR. Nu vor fi uitate emisiunile de cultură politică Copy-paste şi Vreau să fiu preşedinte, în prime-time!

Rămâne ca presa culturală să aprecieze prin tăcerea-i obişnuită efortul actualilor guvernanţi de a rămâne pe linia măreaţă dată de rezultatele dezastruoase de la bacalaureat, de puţinul cărţilor care se mai citesc, de sălile golaşe la concertele simfonice, de analfabetismul în creştere. Tăcerea-i de aur şi capul plecat sabia nu-l taie! – cele două maxime prin care poporul român a supravieţuit, chiar dacă nu şi cultura sa.

Bere multă şi distracţie la maxim să fie, că la vot s-a inventat ştampila. Chiar de ne vom prosti cu totul, nu va trebui să ne mânjim punând degetul pe căsuţa şmecherului pe care vrem să-l alegem!