Dragă Răzvan Butaru,
Iniţiativa ta mă onorează şi, din multele mesaje primite în ultimele ore, înţeleg că ai polarizat adeziunea multor colegi şi asta după atâţia ani de când ne-am despărţit.
Am, totuşi, o nedumerire. Înţelegem, oare, exact care ar fi misiunea mea în cazul ipotetic că aş reveni în TVR? Sigur nu m-aş întoarce ca un magician care să facă minuni salvând peste noapte televiziunea de la dezastrul în care se află. Dacă acum zece ani veneam pe un fond de normalitate, astăzi stuaţia este tragică la modul general, iar în particular, mie încă nu-mi vine să cred că a fost posibil un asemenea jaf în TVR. De aceea, ipotetic vorbind, aş veni ca un manager obligat să ia măsuri aspre într-o situaţie critică, disperată. TVR este ca un pacient adus la urgenţă, după ce a fost jefuit cu violenţă, aproape în comă şi care are nevoie urgent de operaţii. Îţi spun doar câteva măsuri care ar trebui luate fără ezitare şi apoi să meditaţi dacă unul ca mine mai este cu adevărat dorit:
- schimbarea acelora din conducere care au contribuit activ sau tacit la dezastrul actual;
- verificarea condiţiilor suspecte care au dus la pierderi financiare;
- concedierea surplusului de angajaţi care nu fac nimic, în afară de a încasa pe card leafa lunară;
- eliminarea agenţilor politici sub acoperire de „jurnalişti”;
- restabilirea criteriilor de salarizare, pe baza unor nivele obiective şi transparente de competenţă şi de management;
- repoziţionarea salariilor la nivele realiste, corelate cu mediul economic afectat de criză, având în vedere că unii angajaţi beneficiază de salarii nemeritat de mari în raport cu colegii lor;
- stoparea cheltuielilor aducătoare de comisioane pentru „elita” şmecherilor din TVR;
- reinstaurarea procedurilor de lucru, a ordinii şi a disciplinei de producţie;
Şi încă multe altele care nu vor fi deloc pe placul multor angajaţi din TVR, obişnuiţi să ducă o viaţă dulce, nefăcând mai nimic şi asta pe bani mulţi.
Nu ştiu dacă, după ce v-am spus toate astea, vă mai păstraţi opţiunea pentru soluţia Nicolau.
Important e că iniţiativa ta şi reacţia colegilor excede într-un fel persoana mea şi este semnul că în TVR se trezesc conştiinţe, că vreţi să încercaţi, fie chiar şi în al doisprezecelea ceas, să vă asumaţi destinul şi să nu mai trimiteţi în CA indivizi care ulterior să-şi reprezinte doar interesele personale şi care, după ce au dovedit câteva mandate la rând că au fost complici la dezastru, să vrea să vă păcălească încă o dată şi încă o dată…
Numai bine,
Valentin Nicolau
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
Să redeschidem TVR-ul
Scrisoare deschisă către colegii mei
De la bun început vreau să vă aduceți bine aminte de un nume: Valentin Nicolau. Să vă aduceți aminte ce și cum era TVR-ul la momentul debarcării, în 2005, a lui Valentin Nicolau. Apoi întorceți-vă brusc în prezent. Ați venit la serviciu, în Dorobanți nr. 191. Care este realitatea, astăzi, în 2012?
Astăzi Televiziunea Română, că vrem noi să recunoaștem sau nu, se află la un capăt de drum. Distrusă economic de succesive management-uri răuvoitoare, distrusă ca vehicul media, dacă privim audiențele, distrusă ca imagine, dacă privim la ce se întâmplă în jurul nostru, la ce se spune despre această instituție, pe aproape oricare canal privat de televiziune. Am fost conduși, cu rea voință și incompetență de președinți directori generali cărora nu le-a păsat de imaginea televiziunii publice sau de imaginea profesioniștilor din televiziunea publică. Niciodată, în ultimii șapte ani de zile, vreun pdg sau vreun alt director din televiziunea română n-a deschis gura, n-a făcut vreun gest prin care să pună, sau să încerce măcar să pună la punct pe cei ce atacau sau atacă această instituție publică. Lor le-a fost bine. Nouă ne-a fost din ce în ce mai rău.
Astăzi Televiziunea Română este considerată o rușine națională, după cum fiecare dintre noi, cei ce lucrăm cu onestitate, totuși, aici suntem considerați tot o rușine națională.
Numele meu este Răzvan Butaru și, dacă trebuie, sunt și eu, alături de voi o rușine națională. Sunt rușinea națională care timp de opt ani de zile am produs și realizat o emisiune care vorbea despre demnitatea omului simplu, a românului simplu. Sunt mândru că eu, o rușine națională, am produs timp de opt ani de zile o emisiune de televiziune , de rușine națională, despre demnitatea acestui popor, atât cât mai este el, aici, lângă noi.
Astăzi și ieri și alaltăieri și cu multe zile în urmă, zile adunate în ani, s-a produs o crimă: Crima din Calea Dorobanți nr. 191. A fost o crimă tăcută, aceeași zi de zi. Va fi și mâine la fel? Poate că ar trebui să vă gândiți bine.
Vă spun astăzi că depinde încă de noi să încercăm să nu lăsăm TVR-ul parcat la capătul de drum la care vor unii să rămânem. Azi totul este ras în TVR.
Poate că ar trebui să ne gândim bine și să plantăm o speranță în viitorul Consiliu de Administrație al TVR.
Poate fi Valentin Nicolau o speranță? Păi, dacă dăm la o parte orice altfel de considerente și ajungem la CONCLUZIA CĂ TVR ARE URGENTĂ NEVOIE DE UN MANAGER ADEVĂRAT, atunci răspunsul la întrebarea de mai sus este unul singur. Vă mai faceți iluzii în desemnarea diferiților candidați venind de pe la preșidenția României, sau de aiurea? Nu ne-au ajuns? Vrem cumva încă un politruc parașutat de nu se știe unde? Astăzi nu avem timp de experiențe. Mai bine încercăm să o luăm de la capăt cu un om care a dovedit că-i pasă de această instituție. Aduceți-vă aminte. Dați timpul mai înapoi și aduceți-vă aminte cum era înzestrată televiziunea română înainte de Valentin Nicolau! Cu ce mașini plecam la filmare înainte de Nicolau, cu ce cameră de filmare plecam înainte de Nicolau, cu ce salarii în buzunare plecam înainte de Valentin Nicolau?
Astăzi nu se pune problema, din păcate, a măririlor salariale. Astăzi se pune problema supraviețuirii. Gândiți-vă cu cine vrem să continuăm. Casa este în flăcări, iar instinctul nostru de conservare, care ne ordonă să tăcem și să așteptăm cuminți, s-ar putea să ne joace o mare festă. Nu mă înțelegeți greșit, nu vă acuz de nimic, știu că fiecare dintre voi vă gândiți că puteți păți ceva, că puteți să vă pierdeți slujba, că aveți copii sau credite de plătit lunar. Sau și una și alta. Dar tocmai pe acest lucru mizează și ei. Cei cărora, pe bună dreptate, le cereți socoteală. Înțeleg instinctul de conservare al fiecăruia dintre voi, știu cum acționază asupra fiecăruia dintre noi. Dar instinctul de conservare nu vă spune, oare, că s-ar putea să fie oricum prea târziu? Că a trecut de mult momentul când nu mai aveați ce să pierdeți? Că, dacă se închide taraba, sau dacă brusc prăvălia devine foarte mică, mult prea mică, nu mai aveți ce apăra cu disperarea voastră rămasă anonimă?
Adevărul este că nu mai avem timp. Eu vă propun să determinăm și să susținem candidatura lui Valentin Nicolau din partea salariaților TVR. Pentru acest lucru este nevoie de semnătura voastră, alături de a mea pe această scrisoare deschisă. Dacă nu considerați mult prea rușinos să semnați alături de Răzvan Butaru în Televiziunea Română, vă rog să vă alăturați demersului meu. Vă asigur de un singur lucru: este cel puțin un demers cât se poate de onest.
Răzvan Butaru,
Realizator tv.
S-a deschis lista de semnaturi NICOLAU in CA al TVR:
http://www.petitieonline.ro/petitie/valentin_nicolau_in_ca_al_tvr-p17379057.html
Ultimele comentarii