AMINTIRI DE MORAVURI GRELE
Întâmplarea face să găsesc în arhivele computerului un text pe care Eugen Istodor mi l-a solicitat acum câţiva ani. Mă ruga să vorbesc despre caţavenci aşa cum i-am cunoscut, aşa cum îi vedeam la acel moment de vârf al gloriei lor. Textul, solicitat cu mult timp înainte, urma să apară în anul 2010, într-un volum omagial alături de alte laudatio, cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de la fondarea Academiei Caţavencu şi, implicit, de la apariţia revistei. Întocmirea lui căzuse în sarcina vrednicului Eugen ce se pornise la treabă atât de din vreme, parcă mânat de o spaimă ascunsă, încât părea stranie graba sa. Am declinat invitaţia de câteva ori motivând că, dacă va fi să fiu sincer, nu vor publica textul. Eugen a insistat garantându-mi publicarea. Nu ştiu dacă atunci l-am crezut sau nu, dar am scris textul şi i l-am trimis.
Întâmplările care leagă lucrurile într-un fel special ne dau semne ce trebuie urmate – întâmplările din ultimele zile legate de dezmembrarea redacţiei Caţavencu şi descoperirea textului în străfundurile memoriei computerului meu -, de aceea nu ezit să-l public neschimbat.
Ultimele comentarii