Aug 23

Nu vreau să-mi imaginez cum ar fi fost dacă Hitler ori Stalin ar fi trăit în era televiziunii, dar ştiu pe pielea mea cum este să trăieşti în epoca unui discipol de-ai lor. Ciracul pontic, mult mai inconsistent, dar cu aceleaşi obsesii, are vocaţia distrugerii, îşi dispreţuieşte poporul şi de aceea urăşte cu sinceritate presa.

Omul modern este prin excelenţă un telespectator convins. Primeşte adevărul doar dacă vine de dincolo de micul ecran, crede doar predicile de la ore de mare audienţă. Mulţi aşteaptă bunăstarea şi chiar începutul vieţii de apoi ca venind dintr-o îndelungată folosire a telecomenzii. Se închină programului preferat, spun rugăciuni către icoana de sticlă mereu schimbătoare şi cu binecuvântatele ei pauze de publicitate.

Cei care îl cunosc cel mai bine pe „homo televizisticus” sunt politicienii, pentru că tocmai de slăbiciunile şi dependenţele lui se folosesc cu abilitate. În accepţiunea guvernanţilor, mass-media ar trebui să se rezume doar la divertisment, orice tentativă de a reflecta realităţile societăţii constituind un pericol pentru ei, care văd în fiecare act de presă o „agresiune” directă la propria persoană.

Presa, oricât de coruptă şi de obedientă ar fi, va conserva zone curate, cioburi de oglindă care-i vor arăta pe guvernanţi aşa cum sunt: mincinoşi şi puşi pe căpătuit. De aici şi ostilitatea viscerală a politicianului faţă de jurnalist. Chiar dacă în mare parte presa se întemeiază astăzi pe calomnie şi publicitate, partea ei vie supravieţuieşte mereu reinventându-se şi păstrând acea sevă autentică pe care nicio manipulare nu o poate truca. Dar tocmai de asta vor să scape politicienii, preferând realităţile cosmetizate şi linguşirile, uitând că acestea sunt avansuri ieftine ale trădării.

Sunt vremuri când „câinele de pază al democraţiei” – presa – trebuie apărat de apetenţele dictatoriale ale despotului şi ale camarilei sale. De aceea scriu aceste rânduri şi mă alătur stării de veghe. Pentru ca ziaristul să rămână un om liber trebuie ca el să nu spună minciuni şi nici să nu poată fi siluit.

*

Includerea presei ca duşman al ţării în Strategia de Apărare Naţională a stârnit o reacţie legitimă. Ce stranie coincidenţă, astăzi este 23 august! Citeşte: www.libertateapresei.ro

Recomanda sau printeaza acest articol

| Twitter | Printeaza

Adauga un comentariu