Jan 19

„Ia-l de pe mine că-l omor!” strigă acum Traian poporului care se ridică împotriva lui. Dar nimeni nu-l aude pe preşedintele-jucător de odinioară, care acum stă ascuns în spatele zidurilor Cotrocenilor. Păzit de cei patru gealaţi care i-au fost mereu slugi fidele: Securitatea redivivus, Justiţia chioară, Mafia de partid şi Intelectualii cu simbrie – adevărată gardă pretoriană – Zeus tremură încercând să inventeze ultimele ordinării care să-l scoată din impas.

Să declare război Mării Negre?… Să anunţe pandemie de gripă portocalie?… „Să fac o vizită de stat în Iran? Nu, că asta se sfârşeşte lângă un zid la marginea Târgoviştelui!”… Să-l sune pe prietenul Gaddafi să se sfătuiască cu el… nu se mai poate. „Futu-i!”… Şi cu banii lichizi ce să facă, unde să-i ascundă? Cum să-i care?… Să-i dea pe toţi pe mâna lui Nuţi îi e teamă. „Vine unul fără chelie, mai şmecher şi… Blaga şi-aşa are destui de cărat, Berceanu cară pentru el, Videanu a umplut şi cavoul cu ei… Dă-i dracului de lei! La necaz mai buni sunt euroii, tot cu dolarii te scoţi. Dar şi ăştia sunt greu de cărat!”… Preşedintele se bucură o clipă în sinea lui că băncile sunt în mare belea. „Dacă le-a pus naiba să spună cine şi cât dosesc în conturile lor, aşa le trebuie! Înainte, dictatorul era liniştit, banca era onorabilă şi nu sufla o vorbă despre câte zeci sau sute de milioane ţinea în păstrare. Ce vremuri!… Ceauşescu a fost un prost! Dacă pleca la timp…” Un edec bătrân ca el ştie că trebuie să înveţe din istorie aşa că… „Gata, vira ancora!… Dar dac-o prind derbedeii din Piaţă pe Nuţi?”… Să se dea cocoş cine e în drept, el are de cheltuit cât pentru o sută de vieţii şi nu are timp de sentimentalisme. „Scumpa de ea!”… Nu crede să fi existat blondă mai scumpă pe pământul ăsta, dar orice cheltuială are şi un sfârşit… Mai bine lasă lada cu bonuri de tezaur şi o ia pe cea cu Johnny Walker, dacă i se face sete?… Şi dacă nu se milogeşte el la nimeni să-l ascundă şi păstrează toţi banii? Ce ştie el mai bine să facă?… Jaf! „Atunci, direcţia Somalia şi piraterie profesionistă cu sânge adevărat şi curve ieftine!” Nu ca la guvernare că a trebuit să le pună ministre, prefecte, deputate şi toate cele… Dar el are de cheltuit mai mult decât e omeneşte posibil şi timpul e scurt… Iar poporul e nedrept cu el, după atâta ciordeală nu-i lasă liniştea necesară să toace furăciunile. Ce-l mâhneşte mai tare e că-i spun Javră Ordinară. „Obraznici, viermii ăştia de români! De ce lui Ceauşescu îi spuneau respectuos, Dictatorul, Cismarul sau, pur şi simplu, Ceaşcă?” Dar ce, el a fost mai bun, mai milos, de merită aşa apelative?… Javră ordinară… În definitiv poate să o ia şi ca pe un alint pentru cum s-a purtat cu poporul.

Şi dacă îi mai fraiereşte o dată?… Ştie bine că între blegeală totală şi ura oarbă de a lua gâtul Stăpânului, românul nu cunoaşte trepte intermediare de enervare. Dacă ceva atât de simplu l-a scos din letargie, o fi ceva la fel de simplu care să-l aducă înapoi în amorţire… „Mi-a zis mie Pleşu că fraier vine din nemţeşte, frei herr, şi înseamnă om liber!… Andrei, Gabriel, Horia!… Să vină slugile cu neuron!”….

Aici, interceptarea a fost bruiată şi ofiţerii-telefoniste de la SRI, care începuseră deja să transcrie pentru a-i raporta lui Crin, au ridicat pixurile şi privirile nedumerite… Prematur? Telenovela-horror continuă?…

Recomanda sau printeaza acest articol

| Twitter | Printeaza

10 Responses to “Interceptări din gândurile unui preşedinte laş şi bogat”

  1. Mariet Says:

    Exceptional! Un articol foarte bun care face trimitere la o realitate atat de cruda.
    Lui Basescu & co sigur nu-i pasa.

  2. Elena Says:

    Excelent!!!!!!!!!!

  3. alexandru petria Says:

    Am citit cu placere pentru calitatea textului. Si cu tristete din cauza situatiei.

  4. Andi Caragea Says:

    S-a ajuns în cazul ăla în care bărbatul crede cu tărie că nevestei liu îi vine bine numai o culoare de păr și o bate cu bună intenție ca s-o păstreze în chipul iubit. Într-o seară ea apucă cuțitul și neștiind să-l mânuiască, chiar îl omoară. Nu-l plânge, ci își plânge numai neîndemânarea, soarta și că s-a lăsat prostită.

  5. munteanu paul Says:

    crudul adevar. acum pentru ei cred ca e principala lor grija. ce sa faca cu ceea ce au adunat in ani si ani de zile. poate ca acesta este raspunsul la linistea care exista din partea lor. rusine sa le fie.

  6. vivi Says:

    Am crezut cu tarie ca numitul “Garfield motanul ” a folosit in mod abuziv numele dstra, dar intrand pe acest blog si rasfoind cateva dintre aceste scrieri (cred ca nu gresesc) morbide am ramas siderat de faptul ca un personaj de varsta si cu experienta dstra poate cobora la un nivel asa de jos. Cred ca C.V.T. va invidiaza . Cu parere de rau…..

  7. noriimei Says:

    Celui care se ascunde sub apelativul “vivi”: remarca dumneavoastra miroase atat de tare a portocaliu incat ma scuteste de comentarii.

  8. Felix Moga Says:

    De acord cu noriimei. Curat portocaliu! Dacă aş fi fost o pisică, părul de pe spinarea mea ar fi fost drept în sus, iar spinarea arcuita ca un pod veneţian. Mesajul e crunt, dar îndreptăţit. Vivi, noroc ca sunt putini ca tine!

  9. Andrei Says:

    Sa vina slugile cu neuron. Am citat din pamfletul de mai sus. Din fericire, istoria le va arunca pe aceste slugi, cu neuron, la cosul ei de gunoi. Sunt convins.

  10. Petre S Says:

    Un articol halucinant, fabulos atat ca forma cat si prin continut! Dar dupa o ora buna de rasete cu sughituri descoperim ca “freiherrii” ca pamfletul descria de fapt o tragedie. Era vorba despre… lipsa de scrupule si de obrazul gros al unora si de letargia sinucigasa a celorlalti. Letargie intrerupta rar si doar pe alocuri de sincope furibunde in care romanul binar, redus mai intai la conditia de sclav si mai apoi la cea de potaie vagaboanda in asteptarea eutanasierii, isi musca resemnat, dar cu naduf si “fara violenta”, lantul. Un bun prilej de a adresa Felicitari Exceptiilor! Domnule Nicolau, ma inclin in fata Dumneavoastra. Cu respect, din Statele Unite, -Petre

Adauga un comentariu