Norii mei

15 septembrie 2012, este ultima zi de emisie a TVR Cultural. În memoria colectivă, acest moment al anului este legat de începerea şcolilor. De acum încolo el va avea şi o conotaţie funebră. Cu un minut înainte ca ziua să se încheie, postul cultural al televiziunii publice va muri, asasinat în numele salvării celorlalte canale, în fapt victimă a măcelului făcut de nişte nepricepuţi agresivi.

După ani întregi de jaf şi incompetenţă, TVR trăieşte cea mai urâtă perioadă din istoria sa. Sinistră. Mereu la cheremul politicienilor, astăzi este nu doar umilită prin impunerea unei conduceri inadecvate – politruci şi delatori cu ştate vechi, ci şi supusă unei distrugeri programate. Cum altfel ar putea fi interpretată numirea în fruntea TVR a unui conducător nepriceput şi realegerea în Consiliul de Administraţie a aceloraşi membri numiţi politic în ultimii şapte ani, care au generat şi au fost complici la dezastru? Cum altfel poate fi interpretat faptul că, pentru a-i suplini cât de cât incompetenţa, lui Elwis Claudiu Săftoiu i s-au alocat două „cârje”, una care-i suflă ca la teatru – Demeter Andras, iar cealaltă care-i dictează ca la clasa întâi – Cristian Zgabercea. Una mai predispusă ca alta la demolare. Diferenţele dintre ei constau în interesele economice care se ascund în spatele aşa-zisei restructurări.

În orice situaţie de criză, de conflict, inclusiv în cele de război, prima grijă a conducătorului e să găsească strategia care implică cele mai puţine pierderi umane. În cazul TVR, conducătorul şi acoliţii lui au pornit invers, de la ideea producerii cât mai multor pierderi umane. Motivul declarat al „războiului” – restructurarea TVR pentru îndeplinirea eficientă a misiunii de televiziune publică – parcă nici nu mai contează. Contează să se facă norma de victime, iar TVR să iasă din competiţie de pe piaţa de televiziune şi, dacă se poate, să mai apară şi ceva de prăduit la final, pentru băieţii deştepţi de la putere.

Dacă reuşiseră s-o transforme într-un mutant, TVR va deveni acum un zombi. Încă o instituţie naţională este pusă la pământ. Fundaţia de rezistenţă a edificiului naţional este dinamitată sistematic şi pe cale să se năruie: învăţământul public, sistemul naţional de sănătate, televiziunea publică, structurile de apărare şi prevenţie, justiţia etc. Cei care fac asta sunt tocmai de acei politicieni care rostogolesc frecvent în vocabularul lor electoral cuvintele „ţară”, „naţiune”, „independenţă”, ca pe o gumă de mestecat menită să ascundă mirosurile urâte ale propriei lor stricăciuni.

PS. Trebuie felicitaţi membrii Consiliului de Administraţie numiţi politic care s-au „îngrijit” ca televiziunea publică din România să fie demolată bucată cu bucată. Aceia care, după mai multe mandate, ani în care au mâncat o pâine bună în TVR, îşi văd astăzi efortul încununat prin închiderea TVR Cultural.

(Astăzi este pomenit Sfântul Porfirie, numit şi Îngânătorul (Mimul, Actorul) unul dintre puţinii sfinţi-actori din Sinaxar. Unii dintre actori (mimi) s-au convertit chiar pe scenă, precum sfântul Ghelasie, în spectacole care parodiau povestirile biblice creştine, cel mai adesea fiind batjocorit momentul botezului săvârşit de Ioan Botezătorul la apa Iordanului. Sfântului Porfirie poruncindu-i  Iulia Apostatul (361-363), când serba ziua naşterii lui, ca să hulească şi să batjocorească lucrurile cele creştineşti, când voia să intre în apă şi să se afunde ca să batjocorească Sfântul Botez, a strigat tare: “Botează-se Porfirie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Deci ieşind afară, îmbrăcându-se cu haine albe şi mărturisind că este creştin şi propovăduind aceasta pe faţă, după multe chinuri i s-a tăiat capul. Iar acestea s-au întâmplat la Efes, în anul 361.)