Aug 28

pictura lui Dorin Coltofeanu

Privind tablourile lui Dorin Coltofeanu descoperi că nu te afli în faţa unor spaţii care spun o istorie, ci că pătrunzi într-un timp care şopteşte o poveste. Prima senzaţie e de mister fluid ce te absoarbe. Devii martorul unei taine, nimeni nu te opreşte să tragi cu ochiul, nimeni nu-ţi refuză dorinţa de a cunoaşte, de a vorbi despre tăcere. În jurul tău, obiectele încep a murmura uşor. Personaje cu preocupări stranii îşi continuă drumul, prefăcându-se că nu exişti, pentru a nu te tulbura. Altele, încremenite, te aşteaptă să li te alături pentru a fi martori la ceva esenţial care stă să vină. N-ai întârziat prea mult, vezi asta în blândeţea privirilor şi seninul feţelor, în absenţa oricărei crispări. Te simţi acolo parcă dintotdeauna. Nimeni nu mai are nevoie de cuvinte.

E o vrajă transparentă prin aburul căreia începi să desluşeşti, „ca prin ghicitură”, lumea de dincolo de aparenţe. Când descoperi că lumina vine din interior, făcând materia fosforescentă, poţi să închizi ochii, să se facă şi noapte şi tot vei vedea, ca într-un vis premonitoriu. Relicve marine sau panere pline cu peşti fac aerul sărat şi transformă furtuna într-o amintire de demult. E tihnă, iar gândurile nu mai aleargă aiurea. Şi totuşi lumea e plină de ghiduşii. Dacă vrei, poţi să te şi joci. Sigur vei surâde măcar. Nimic nu te împiedică să fii muzicant, rege dansând, portret cunoscut, sfânt, sau poţi doar privi acoperişuri, păduri, ardezii, fructe, animale, râşniţe, flori, ruine, gramofoane, scaune cu roată, o roată care te duce la vale, dincolo de orizont. Poţi fi din nou un ou. Sau biserică.

O contradicţie răzbate permanent, ca un zgomot de fond. Tensiune subtilă născută între neculoarea spaţiilor, a profunzimilor şi radiaţia personajelor, a obiectelor contemplate. Între purtător de viaţă şi inert. Între ce semnifică şi ce nu şi-a găsit încă un sens. Povestea pictorului nu e spusă, nu e relatată, ci e rostită tocmai pentru că se referă la ceea ce are rost. Imaginile fragile respiră din diafanul bizantin, sugerând fragilitate şi nostalgie, dar cel mai adesea linişte pătrunzătoare, aproape isihastă. Cronos e ignorat, Kayros e timpul prezent, timpul prielnic acestei întâlniri, care ţi se oferă ca o împlinire. Trăieşti în tablourile lui Coltofeanu o experienţă mistică, un timp liturgic ce pare, dar nu e vis.



 

 

DORIN COLTOFEANU : 

Născut la 20 august 1950 în Întorsura Buzăului, jud. Covasna

Studii

1969        A absolvit Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov

1979        A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“

Începând cu 1979 participă la majoritatea expoziţiilor organizate de Uniunea Artiştilor Plastici

Expoziţii personale – selecţie

1986        Academia di Romania, Roma, Italia

1995        Galeria Simeza, Bucureşti

1998        Galeria Orizont, Bucureşti

1999        Casa de cultură „Friedrich Schiller“, Bucureşti

2002        Galeria Simeza, Bucureşti

2005        Galeria Etalon, Râmnicu Vâlcea

2006        Institutul Cultural Român, Tel Aviv, Israel

2007        Turn BRD, Bucureşti

Expoziţii de grup în străinătate – selecţie

1994        The Marlowe Theatre, Canterbury, UK

1996         Farrera, Spania

1998         Val d’Aneu, Spania

1999         Sort, Spania

2001         Stockholm, Suedia

2002         Sodertalje, Suedia

2005         Viena, Austria; Belgrad, Serbia; Bruxelles, Belgia

2006         Kiev, Ucraina; Sankt Petersburg, Moscova, Rusia

2007         Sankt Petersburg, Moscova, Karaganda; Alma-Ata, Astana, Bişkek, Sverdlovsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk, Habarovsk, Vladivostok, Rusia

2007         UNESCO, Paris, Franţa

Expoziţii internaţionale – selecţie

2009                    Ankara, Turcia

Vânzări la casele de licitaţie specializate

Ultimii ani îi aduc tablourile în atenţia colecţionarilor de artă, lucrările sale vânzându-se cu sume record.