Impreună un nou început
Pe patul de moarte, Iţic îi dictează Raşelei: „Lui Ştrul îi las 25000, pentru Şloim 20000, lui Şmil îi las 25000…” La un moment dat Raşela îl opreşte: „Iţic, dar tu n-ai banii ăştia! Tu n-ai nici un sfanţ!” Iţic o priveşte îngăduitor şi îi răspunde radios: „Tu, Raşelă, gestul contează!”
Acelaşi raţionament pare să fi fost şi laitmotivul campaniei electorale care a aruncat din toate părţile politice mii de kilometri de autostradă, salarii şi pensii de nababi, lapte şi miere din belşug. Doar viaţa de apoi a mai rămas netocmită, căci tot ce este pământesc a fost deja promis. Până şi lucrul care sperie o lume întreagă, criza financiară americană, a devenit în opinia lui Tăriceanu o oportunitate pentru români.
Avem posibilitatea de a ne cumpăra case ieftine în SUA, dacă în România n-avem nici o şansă. Supralicitând, Geoană promite 20000 de euro şi alte năzbâtii financiare fiecărui român pribeag întors acasă. Parcă şi văd câteva şatre înconjurând sediul PSD pentru a-i umfla liderului social-democrat banii promişi. Aritmetica elementară ar da pentru numai o sută de corturari (nu cărturari!) un buget de două milioane de euro, bani publici! La toate acestea, vine şi Contabilul Mengele, ministrul neSănătăţii, şi dă compensate fără număr la tot poporul. Personajele invocate par a fi expresia unor cazuri clinice de politică schizoidă, în care electoratul se presupune că e fundamental şi iremediabil oligofren.
Ultimele comentarii