Sep 11

Intelectuali ieftini

Îmi este greu să văd în Traian Băsescu pe Preşedintele României, să accept ideea că un farsor suburban conduce ţara în care m-am născut şi trăiesc. Privindu-l pe Emil Boc, prototipul slugărniciei politice, nu mi-l pot imagina nicicum în postura de prim-ministru. Iar gândul că este mă umflă de râs. Ce fel de ţară e aceea în care Mona Muscă a ajuns ministrul Culturii? În care preşedinta Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor a fost pentru două legislaturi la rând Raluca Turcan?… O ţară care şi-a pierdut până şi simţul ridicolului.

Uneori ideile le acceptăm mai greu decât întâmplările concrete. Băşcălia face suportabilă realitatea, doar conceptele penibile rămân să ne revolte.

Am intrat de mult într-o criză a minţilor luminate, recesiunea intelectuală este o stare de fapt. Goana intelighenţiei româneşti după sinecură este dublată de o disponibilitate de  prostituare greu de imaginat. Slugărniciile celor care servesc umil, cu sinapsele reduse la minim, un preşedinte grobian depăşesc penibilul. La fel, prestaţiile de servicii orale din emisiunile TV, odele scrise în gazete de cei mereu propuşi să ajungă ambasadori sau miniştri şi care, într-un final, nenumiţi nicăieri, îşi încearcă ultima şansă ca membri declaraţi ai partidelor în solda cărora au activat sub acoperirea de ziarişti. În gaşcă sunt capabili chiar de resurecţii media, întorcând vorbele de la laude urât mirositoare la invective „indignate”.

Unde este spiritul critic al minţilor ascuţite, unde este susceptibilitatea implicită a inteligenţei mereu treze? Unde este solidaritatea intelectualităţii predispuse a fi de stânga? Unde îi sunt reprezentanţii autentici? În spaţiul public românesc se exprimă aproape exclusiv intelectualii de dreapta, elogiindu-şi BMW-urile şi cremele de corp, atunci când nu văd în Băsescu politicianul providenţial. Dacă se ridică şi voci preocupate de viaţa precară a celor conduşi de „providenţial” sau îngrijorate de demolarea edificiului naţional, intelighenţia acuză prompt: „Comuniştii, naţionaliştii!” Ce fel de ţară este asta? De ce oamenii deştepţi se lasă prostiţi pentru o funcţie, pentru sume din care nici măcar nu-şi mai cumpără cărţi?!

În alte părţi ale lumii, deştepţii naţiunii îşi bat capul cu proiectarea unor noi modele sociale, inventează structuri financiare care să nu mai pună lumea într-o stare de pericol iminent. Mitul economiei de piaţă, considerate a rezolva orice fel de criză, a fost demolat, iar spectrul unui stat care vrea să se reinventeze, mai puternic ca oricând, ca urmare a crizei capitalismului, este problema care încinge minţile intelectualilor de aiurea, mai puţin ale celor mioritici. Aici, „pe o gură de rai”, aprobăm tacit plata cu care Băsescu şi-a câştigat dreptul de a continua „jocul” spre un al doilea mandat: participarea României la pierderile marii finanţe internaţionale prin accesarea unui credit de la Banca Mondială, bani virtuali ce vor fi plătiţi ca bani reali.
Acceptăm zilnic o umilinţă, un jaf, o cădere. Nu numai că minţile lor sclipitoare nu răspândesc strălucire, dar chiar întunecă în jurul lor.

Candidaţi la funcţia de „providenţial”

Trei nume par să conteze în lupta pentru turul doi: Băsescu, Geoană şi Antonescu. Primele două sunt creaţiile securităţii redivivus, din rândurile căreia şi provin. Cel de-al treilea e uşor diferit ca tipologie şi are „origini” incerte, în ideea în care e greu de crezut că la acest nivel poate apărea un personaj spontan, netrimis de redivivuşi. Având cea mai mare determinare de a pierde în faţa actualului preşedinte, „jucătorii” par a-l fi plănuit pe Geoană ca finalistul preferat pentru Băsescu.

Doar dacă între timp situaţia electorală a lui Băsescu nu se va deteriora într-atât de mult, încât Geoană să fie „nevoit” să câştige trădând înţelegerea făcută. De aceea va fi degajată o energie imensă ca în turul doi să nu aibă acces Crin Antonescu.

Este prematură orice predicţie. În primul rând pentru că redivivuşii nu şi-au „scos” toţi candidaţii. Spre exemplu, dacă nu-l păstrează pentru 2014, numele lui Mihai Răzvan Ungureanu – „proiect” important pentru Cotroceni, nu  a fost încă invocat. În al doilea rând, este greu de anticipat reacţia electoratului la deteriorarea economică şi la dinamica din ce în ce mai mare a evenimentelor de tip „circ” cu care se umplu ecranele televizoarelor. Cazuri ca Gigi Becali pot avea efecte electorale perverse, chiar dacă au scos de pe piaţă subiecte periculoase pentru viitorul celui de-al doilea mandat al lui Băsescu.

Un lucru este sigur, vom avea un an încărcat cu puroi politic şi se vor servi pe altarele populare mulţi „sacrificaţi”. Finalitatea va fi rotirea cadrelor odată cu schimbarea centrelor de putere în interiorul securităţii redivivus. Pentru cetăţeni, aceeaşi soartă.

Text publicat in revista GQ nr. 4 (mai 2009)

Recomanda sau printeaza acest articol

| Twitter | Printeaza

Adauga un comentariu