Comments on: Indignaţi-vă!

By: Valentin Nicolau | Levure littéraire

Valentin Nicolau | Levure littéraire — Mon, 29 Apr 2013 11:37:12 +0000

[...] http://www.noriimei.ro/noroc/indignati-va/ [...]

By: Andi Caragea

Andi Caragea — Sun, 27 Mar 2011 13:50:12 +0000

Salut Valentin,

Simt nevoia să fac și eu câteva considerații pe tema indignare-desteptare.

Indignarea este o stare de atenție, focalizată pe faptele celorlalți și care ”arde” – consumă extraordinar de multă energie! Dacă nu există rezerva de energie pentru a transmuta indignarea în viziune și acțiune sistematică de combatere (deșteptarea), indignarea se stinge neliniar, nu în îndiferență, ci într-o apatie vecină cu nesimțirea. Decompensarea inițială nu se rezolvă, ci se amplifică. Este starea în care autocritica păguboasă constată diagnosticul (de medic apatic) ”mămăligii care nu explodează”.

Ce vreau să spun. Speranța în explozia mămăligii este și ea semnul unei lipse de vlagă. Dacă nu există: un țel mai înalt; energia; și înțelepciunea conducerii către acesta; – așa încât explozia așteptată a mămăligii să fie declanșator și nu o simplă vărsare de năduf, atunci chiar așteptarea este un semn de boală, pe care aș numi-o iluzia facilului.

Cum procedează cei care vor să mențină starea de fapt și să profite chiar și dintr-o eventuală bulă explozivă acumulată în mămăliga stăpânită?

Simplu, vlăguiesc, ruinează temeliile țelului comun (patriotismul este una dintre acestea) și cultivă prostimea! O vedem zi de zi.

By: Vasile

Vasile — Sat, 26 Mar 2011 08:56:45 +0000

Indignarea nu e a noastra, nu a fost a stramosilor nostri si, se pare, ca nu va fi nici a urmasilor nostri. Ne-am indignat doar la comanda, intr-un surogat de atitudine, cel mai adesea recuperat de comoditate si de alternativa negocierii la preturi mici. Vorbim adesea de mamaliga explodata in ’89, dar preferam sa nu ne aducem aminte cati au fost, de fapt, cei ce s-au indignat cu adevarat intre 16 si 21 decembrie si cati au fost cei ce si-au vandut ipotetica indignare certificata cu adeverinte de revolutionar de o zi. Chiar si acea indignare, ne-a fost indusa, sugerata, ca sa nu spun impusa. Restul a fost conformism, ca intotdeauna. Asa-zisii dizidenti s-au indignat la ordin, apoi au capitalizat din belsug sporul indignarii deja sponsorizate. Putinii naivi indignati in mod autentic erau obiectul deriziunii in 21 decembrie, la fel sunt si astazi.
E mai simplu sa te asezi la coada pentru ulei subventionat in 2011, decat sa refuzi pomana stapanului care te dispretuieste. Cei 20 de ani ai lui Brucan abia incep. Capitalismul nu inseamna automat mai multa demnitate decat socialismul. Pentru ca, daca romanii nu se respecta pe sine, atat ca individ, cat si ca natie, nu exista nici o sansa sa primeasca respectul din alta parte. Dar asta nu pare sa ii deranjeze in vreun fel. Si nici sa ii indigneze.