Comments on: Cărţi de trăit

By: Brăduţul blogului … | Vultureşti

Brăduţul blogului … | Vultureşti — Sat, 24 Dec 2011 23:14:14 +0000

[...] blogului … Posted on 25 December 2011 Am inventat cărţile ca să putem vorbi chiar şi cu cel absent, Valentin [...]

By: valeria

valeria — Wed, 21 Dec 2011 16:22:22 +0000

chiar asa

By: monica

monica — Sat, 17 Dec 2011 21:21:46 +0000

Minunat text! Dar oare daca ar fi existat facebook-ul n-ar fi “ucis” un dans?

By: Te Negura

Te Negura — Sat, 17 Dec 2011 19:40:45 +0000

Sunt unul din freneticii apostoli din ceata de paganei, de pot sa le zic astfel, unul din cei in-doiti intre cojile unei zile al carei miez de ganduri imi fusese rascolit de Zorbas… sunt unul din zepelinii ce se visasera zmei, unul din cei ajunsi aici gratie altuia ca mine, probabil, si-ti multumesc pentru te fi descoperit prin el, gratie aceea ce-ai scris.

By: Luminita

Luminita — Sat, 17 Dec 2011 16:48:16 +0000

Si mie mi-a placut mult, mult, articolul tau. Multumesc~ Contemporana cu tine, mi-am adus aminte de placerea nemaipomenita a unor carti citite atunci, cand eram tineri si iubeam.
Cand am citit gandul tau “La fel ca-n iubire, cărţile se sfârşesc, dar amintirea lor e fără de sfârşit.” mi-am explicat acest status quo oribil (si cred ca nu numai in Romania dar peste tot in lume) – oamenii nu mai citesc. Si da, cartile se sfarsesc, dar nu mai exista iubire si nu mai avem aminitiri.
Numai bine, Nico, si sper sa poti face o schimbare prin “condeiul tau”~

By: Sorin

Sorin — Sat, 17 Dec 2011 12:24:08 +0000

Mi a placut mult articolul, as vrea sa profit mai mult si sa am ocazia sa invat cat mai mult din eerienta culturala pe care o aveti.
Este un har, sa poti convinge oameni prin gamdurile asternute ilitere…

By: Doru

Doru — Sat, 17 Dec 2011 11:47:19 +0000

Am citit, topindu-mă şi minunându-mă, gândurile din rândurile dumneavoastră.
Şi eu am fost crescut de mai multe biblioteci, una dintre ele, prima, o grămadă de cărţi mai mult sau mai puţin arse într-un incediu domestic, aruncate grămadă în pod, şi mie mama îmi spunea cu voce stinsă dar şi admirativă (biata de ea, de-abia dacă ştia să semneze) să mai ies afară …
Cartea este cu mult mai mult decât un dar …
Este puntea magică şi inefabilă dintre substantivul venind dinspre cuvântul, rar acum, dăruşag şi conjuncţia care duce către adversativul în sens bun şi deschide calea către contingenţele de includere sau excludere …
Vă mulţumesc!