Mult timp ne-am amăgit că schimbarea de generaţii va aduce politicieni tineri şi şcoliţi. Am sperat că meseria de politician de carieră va intra în nomenclatorul de profesii onorabile, iar pe scena politică se vor juca mai puţine vodeviluri.
Prima dezamăgire a produs-o valul de boureni şi de turcance. Ei au confirmat deja că sunt creaţi după chipul şi metehnele înaintaşilor. Cu simpla deosebire că vorbesc fluent limba engleză, iar româna cu mai mult tupeu. În plus, au devenit ofiţeri sub acoperire abia după Revoluţie şi definesc şpaga – comision, iar traficul de influenţă – consultanţă de business. Au învăţat repede că în politică exişti doar în măsura în care apari la televizor.
Ultima brumă de speranţă într-o nouă clasă politică, de o altă calitate umană şi profesională, se va spulbera odată cu aplicarea votului uninominal. În loc de tineri tobă de carte, fără năravul apucăturilor dâmboviţene, vom vedea toată floarea cea vestită a tranziţiei româneşti populând Parlamentul ca un bestiar al aiurelii istorice a ultimilor douăzeci de ani. Vor fi reprezentate îndeletnicirile care au făcut cândva audienţe TV: cântăreţi, fotbalişti, dive de pagina cinci, afacerişti şi politicieni veroşi – vedete ! Sclipiciul României buimace de ce i se-ntâmplă, luciul unei lumi maculate de număratul banilor. Toate speciile tranziţiei vor completa Parlamentul, devenind surse inepuizabile de subiecte pentru presa de scandal, răsplătind astfel mediul din care s-au născut. Emisiunile de ştiri se vor lipsi de rubricile tradiţionale, căci cine va mai putea spune dacă întâmplarea va fi una politică, despre fotbal, despre sex sau doar o curiozitate din viaţa cimpanzeilor.
Vom vedea sălbăticiunile junglei româneşti lăsându-se captive acestui mare zoon pseudo-politikon numit Casa Poporului. Chiar dacă interesul public va fi mai degrabă pentru dizeuze cu har şi golgheteri de geniu, valoarea faunei va fi dată de oligarhii locali, cei care au investit în fotoliul de parlamentar şi care vor dori să-şi recupereze grabnic banii cu profituri pentru măcar câteva vieţi de aici încolo, căci în România nu se ştie niciodată când se schimbă schimbarea. Pentru partide va fi mai uşor de lucrat cu numerarul. Dacă suma de intrare pe listă rămâne tot de ordinul a una sau două sute de mii de euro, grosul cheltuielilor va fi lăsat în seama candidatului. Bani şi notorietate televizistică, iată cele două mari calităţi necesare unui român pentru a fi ales deputat sau senator. Cu cât notorietatea e mai redusă, banii trebuie să compenseze.
Problemele vor apărea după tipărirea cărţilor de vizită cu tricolor şi stemă. Pentru unii, sumele investite în campanie se vor recupera mai greu decât se aşteptau, pentru alţii, periculos de repede. Colegii de Parlament vor deveni nişte vecini cu capre mai multe şi mai cornute. Iar DNA-ul va fi rămas subordonat politic – aşa se vor indigna cei mai puţin abili. În cei prea copleşiţi de propria lor persoană şi cu priză mare la popor, se va trezi sentimentul mesianic că doar ei sunt adevăraţii aleşi, iar partidul pe a cărui listă au fost aleşi este, de fapt, o structură nedemocratică. Partidul sunt eu ! – vor spune ei răspicat, văzându-se deja în cartea de istorie, un fel de tabloid mai gros.
Abia atunci partidele vor înţelege ce uşor pot fi creaţi monştrii nerecunoscători care muşcă mâna stăpânului. Şi vor înţelege că e necesar să se adapteze la deranjurile create de uninominali. Vor avea de potolit şi disputele dintre fostele vedete de televiziune – astăzi parlamentari şi anoşti activişti de partid care şi-au început viaţa politică pe trotuarele patriei lipind afişe şi purtând şepcuţe şi tricouri cu însemnele electorale, nicidecum haine de firmă precum celebrii şi preanorocoşii lor colegi. Cei care ştiu meserie stau liniştiţi: politica face alergie la eroi solitari şi călăreţi singuratici; politica înseamnă asumarea condiţiei de membru de partid, tot aşa cum un peşte îşi asumă condiţia bancului de peşte din care face parte şi care îl protejează. Viaţa unui politician înseamnă ani de răbdare, de tenacitate şi de îndurare a multor umilinţe. Tocmai asta desfid vedetele. În final, însă, cele mai multe dintre ele vor pieri prin grija colegilor mai puţin talentaţi, dar răbdători. Din cauza acestor neajunsuri, şi a multora altele încă nerostite, legea electorală va fi pesemne schimbată într-o formă mai cuminte, spre binele poporului. Subiect isteric al discursurilor populiste din ultimii ani, votul uninominal va ajunge o frivolitate reprimată la timp.
Până una alta, zoologia uninominală va fi marele divertisment al României. Hărmălaie mare şi colorată ca aceea a unei fanfare interpretând nedesluşit periniţe şi marşuri funebre. Ţară veselă prin destin, dar tristă prin consecinţe. Acum e vremea lor, vremea farsorilor.
Valentin Nicolau
Text publicat in revista GQ nr. 0 (octombrie 2008)
Recomanda sau printeaza acest articol