Regele şi Hahalera
Am scris cândva o piesă de teatru, Ultimul Împărat, despre un măscărici care, uzurpând tronul regelui, vestea Sfârşitul şi chema Apocalipsa. Povestea măscăriciului cocoţat pe tron şi-a găsit o întrupare mai dură şi mai sordidă decât mi-am putut eu imagina. Mai gravă şi mai dezastruoasă, prin faptul că a pus în operă sfârşitul unei ţări care, dincolo de precarităţile istorice prin care a trecut, reuşise să-şi păstreze un profil onorabil. Odată cu preşedinţia lui Traian Băsescu, România este târâtă spre cea mai joasă condiţie, iar poporul, transformat în populaţii migratoare, cel mai adesea abrutizate, mitocanizate, după chipul modelului suprem – preşedintele-măscărici. Materialul slab al acestei mase de cetăţeni-moluşte şi abilitatea Securităţii redivivus puse în slujba Stăpânului au făcut ca astăzi România să fie devastată, desfigurată. O ţară care îşi mai trăieşte doar disperările, care uită în fiecare zi câte puţin cine a fost, cine ar mai putea fi. Sufletul din ce în ce mai pustiit, trupul sfâşiat de haitele de jefuitori, privirea îngrozită ca într-un viol care nu se mai sfârşeşte.
Urcat pe tron, măscăriciul, golan obraznic de felul lui, devine şi mai greţos atunci când percepe în jur pericolul autenticului ce îi reaminteşte că nu este decât cacealmistul care a câştigat potul cel mare în care românii şi-au pierdut viitorul. Aşa se simte pesemne Traian Băsescu în preajma Regelui Mihai, fapt ce explică şi reacţia bădărană pe care a avut-o la invitarea suveranului în plenul parlamentului pentru a fi omagiat cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. E mândru că posedă o ţară precum pe blonda guvernării sale şi că Istoria şi personajele ei sunt obiectul bătăii lui de joc. I-a ţinut isonul mitocănesc Ioan Oltean, un fel de măscărici al măscăriciului, ce-şi întrece şeful în glume de prost-gust, lucru altfel dificil de realizat. Singurul portocaliu care a rostit ceva în răspăr, în contextul cazon al partidului gestul putând fi considerat unul curajos, a fost Theodor Paleologu, al cărui părinte se învârte deseori în pământ de ruşine pentru faptele politice ale fiului său.
Până la aniversare, printre două înjurături adresate Regelui, Traian Băsescu ne-a anunţat că nici viitorul nu mai e ce-a fost, vine din nou criza, poporul va trebui să strângă iar cureaua pentru ca haita sa de prădători să aibă de unde jefui mai departe. În România, Traian Băsescu a dat startul Jocurilor Foamei!
Un preşedinte la plesneală
Cel Groaznic, cel Frumos, cel Înalt… Istoria i-a reţinut pe mulţi după poreclele lor – calităţi ori defecte, năravuri şi apucături, abilităţi sau slăbiciuni în ochii poporului. Uneori supranumele, chiar şi în cazul unor dictatori, s-au dovedit o amară bătaie de joc, aşa este cazul lui Ceauşescu numit Cizmarul sau Ceaşcă – apelativ de-a dreptul ilar.
Sub ce nume va rămâne în memoria românilor Traian Băsescu? Acum i se spune Zeus, Chiorul, Marinarul, Stăpânul… Marinarul are multe şanse să reziste, nu atât pentru că invocă vechea sa meserie, ci pentru că aduce aminte de cel care a făcut dispărută flota. I se va mai putea spune Demolatorul, Distrugătorul, Prădătorul, după vocaţia de a face praf şi pulbere tot ce atinge. Poate Îmbârligătorul, Încaieră-i-drace! sau Calcă-pe-cadavre, după apucăturile sale politice. Ori Plângăciosul, Boxerul…
Prestaţiile lui sunt deosebit de ofertante pentru a inspira porecle suculente, în schimb atribute precum cel Mare, cel Luminat, cel Învăţat nu i se vor potrivi niciodată, neavând nicio legătură cu personajul. Traian Băsescu este un veritabil preşedinte la plesneală. Fiind un farsor autentic, preşedinţia lui a făcut ca istoria României să fie o întâmplare în consecinţa intereselor economice ale camarilei sale. Transformând o lume normală într-una improvizată, România a devenit o republică-manea, o băşcălie de ţară condusă de un preşedinte-băşcălie. „Democratul” populist şi „jucător” stabileşte, prin Traian Băsescu, un profil nou dictatorului contemporan.
Aparţinând vechii Securităţi, Băsescu ajunge exponentul Securităţii redivivus cel mai sus cocoţat în ierarhia statului. Securitatea redivivus nu a fost niciodată mai puternică, dar nici România nu a fost vreodată mai trădată de chiar corpul ei de elită menit să o apere. Cu siguranţă sunt în serviciile secrete şi profesionişti care îşi iubesc mai întâi de toate meseria şi ţara, chiar dacă „…nu mai există societate. Există o elită de securitate transnaţională care împarte lumea, folosind impozitele noastre”. Afirmaţia şocantă îi aparţine lui Julian Assange şi a fost făcută pe 8 octombrie la Londra. La câteva zile, la Bucureşti, partidul de guvernământ, prin deputatul Cezar Preda, susţinea un proiect de lege menit să reînvie Direcţia a VI-a a Securităţii, prin crearea unei structuri de cercetare penală în interiorul SRI! În acest context, porecla care îi va rămâne va fi poate Redivivus Maximus sau Preşedintele-după-miezul-nopţii, zicere ce ar ilustra perfect situaţia în care Traian Băsescu, din perdant seara, la închiderea urnelor, devenea câştigător cu doar câteva voturi în plus după miezul nopţii, atunci când umbrele au propria lor aritmetică.
Totuşi, dintre toate poreclele, Hahalera…
Twitter
Printeaza
October 25th, 2011 at 11:23 am
“Ducele de Râpă” a fost genială, păcat că e ocupată. Are şi popularul nostru cârmaci opticos un merit deosebit, anume că ni l-a făcut tuturor admirabil, prin comparaţie, pe venerabilul democrat-cu-largi-vederi-spre-stânga-în-timp-ce-partidu-trage-economia-ţării-pe-dreapta-promiţând-marea-cu-sarea. Trebuia şi ăsta să poarte un nume, şi i-au zis Ion Iliescu. Dar, cum la mare şi sare se pricep şi alţii, acum calea e deschisă şi-a privi gândesc că pot ca întreg haliotmanu să se-mpiedice de-un chior, ca să nu-l uite câteva secole şi să viseze ăstimp la vechiul populism de calitate.
October 27th, 2011 at 7:00 am
#109 neghinita 25.10.2011 22:20
• Raspunde
republican 100%
21:53:24, 25 Oct 2011 21
sincere felicitari, la multi ani cu sanatate. discursul m-a uns la inima si imaginile cu tycalosii, nonvalorile si ipocritii care s-au autococotat in virful piramidei calcind pe morminte, frati, parinti, prieteni, valori, credinte, libertati, demnitati, onoare, etc, unii fiind si in sala , altii fugind ca lasii, colaboratorii mizeriilor, patimilor si nonperformantelor, deoarece continua si astazi prin fals in declaratii, prin incalcarea juramintului sa fie in vazul TV. fara legea lustratiei, fara sita valorilor si elitelor, nu vom face un pas inainte. luati toate institutiile democratice, centrale si de importanta nationala subordonate parlamenntului ;i guvernului si veti gasi CV inventate, acoperitii de alaltaieri, de astazi si de miine, primitivi, grobieni, neciopliti, mahari pe toate scarile si ierarhiile ce ne sufoca munca, elanul, cheful de a trai decent si onest, sentimentele, spiritul de echipa si de sacrificiu, patriotismul, motivarea si perspectiva tinerilor, copiilor, adultilor, pansionarilor, rominilor de pretutindeni. numai elitele pot salva tara si daco- rominismul!regret nespus ca bunicii si parintii mei nu mai traiesc astazi acest moment unic in istorie si drept!
#110 anca mica 25.10.2011 22:31
• Raspunde
Neghinita, te iubesc!
October 30th, 2011 at 7:55 pm
amintiri din viitor
October 31st, 2011 at 7:53 pm
Nu sunt de acord cu dvstra decat in mica masura. Accept ca Traian Basescu a facut si greseli: casa din Mihaileanu, Elena Udrea, EBA europarlamentar. Cat despre dosarul „Flota,” nu cred o iota din ce se spune. Acest dosar este un dosar de lupta politica, asa cum sunt probabil toate dosarele de notorietate. Mai are cineva incredere in justitia romana? Eu nu.
Stiu cu certitudine doar un lucru: adevarul despre vanzarea flotei nu va fi cunoscut niciodata de publicul larg. Apropos de exemple de vanzare a tarii: gazul metan din zona Insula Serpilor de cine a fost pasat firmei Sterling Silver? Tot de Traian Basescu? Sau de Calin Popescu Tariceanu? Va mai amintiti?
Ce-i mai imputati presedintelui? Proasta conducere a tarii? Ia sa vedem daca este asa. In primul rand, succesul economic, militar sau pe taramul artelor al unui popor se datoreste in primul rand disciplinei autoimpuse, harniciei, cinstei, creativitatii si inteligentei acelui popor. Un presedinte/prim ministru bun poate amplifica/accelera succesul, dupa cum un presedinte/prim ministru slab poate micsora sansele de succes. Si cam atat. Tot restul sta pe umerii poporului, ai omului simplu de pe strada. In Romania, dupa cum am vazut cu ochii mei de zeci si zeci de ori, lucratorii isi petrec timpul de lucru vorbind la celular (chiar si maturatoarea din fata casei mele tine matura cu o mana, iar celularul cu cealalta), gandindu-se la altceva decat la munca (de ex. la Maricica), mancand, cantand, fumand sau, pur si simplu, sezand ca „Ganditorul de la Hamangia,” care numai sade. Daca e rost de vreo spaga, ceva, majoritatea lucratorilor nu spun nu, ca nu-i frumos sa refuzi un om amabil. Cat despre vreo idee de imbunatatire a productivitatii, sau de vreo initiativa proprie de a face ceva suplimentar, sau nou, sau mai ieftin, prea putini isi ocupa timpul cu asa ceva. Autosuficienta, puturosenia, hotia, neobrazarea, gustul bolnav pt urat si murdar, debandada, agresivitatea – iata trasaturile de baza ale unei parti prea mari din forta de munca din Romania. Daca la acestea mai adaug si dificultatea evidenta de exprimare in limba materna, tabloul e aproape complet.
Si pentru toate acestea e vinovat Traian Basescu? Nu! Comunismul a murdarit sufletul oamenilor. Minciuna si ticalosia au fost criteriul de supravietuire timp de 45 de ani. Astazi platim pretul: nu putem face competitie statelor industrializate. Nu avem o cultura a muncii, corectitudinii si inovatiei. Cred ca dezastrul a intrat intr-o faza accelerata atunci cand pe la sfarsitul anilor ’70 profesorilor de scoala li s-a „sugerat” sa nu mai lase corigenti. Asa s-a umplut Romania de idioti cu diploma de bac, ferm convinsi ca „merge si asa.”
Traian Basescu nu e perfect, dar nu poate schimba cultura in descompunere a unui popor impacat mioritic cu esecul. Un presedinte, sau prim ministru nu poate face minuni. Traian Basescu face destul: are autoritatea unui comandant de nava si tine putina ordine in jurul sau, vorbeste coerent si pe intelesul tuturor, are o memorie excelenta pt tot felul de date economice din ultimii 20 de ani, a luat masuri economice dureroase, dar CORECTE in valtoarea economica din prezent, a contribuit la legea invatamantului si la alte legi bune.
Fireste ca mi-ar fi placut legea lustratiei, un stat democratic cu servicii secrete sub controlul societatii civile, politie si justitie care macar sa existe si un presedinte care evita orice suspiciune cu privire la viata lui intima. Insa in lipsa lor, nu caut un tap ispasitor vinovat de toate relele. Atacurile furibunde la adresa lui Traian Basescu deriva din asteptarile exagerate de la un singur om, fara cooperarea celorlalti 22 de milioane.
Domnul sa ne ocroteasca!