Norii mei

După aprobarea (10 voturi pentru, 2 împotrivă şi o abţinere) Proiectului de restructurare care implică şi concedierea a aproape 1000 de angajaţi, Elwis Claudiu Săftoiu în peroraţiile sale finale considera TVR „o eroină”. Satisfăcut că şi-a văzut Proiectul aprobat, nu ştiu dacă zicerea dlui Săftoiu a fost o zeflemea sau că sincer credea că tragedia situaţiei poate fi privită ca eroică. Oricum ar fi fost, l-am contrazis, spunându-i că TVR este o victimă a nepriceperii sale de a rezolva altfel criza televiziunii publice, victimă a jafului şi a incompetenţei din ultimii şapte ani, pe care el a încercat tot timpul să le acopere cu tăcere. Am spus-o de nenumărate ori şi o repet: SRTv are nevoie de o restructurare profundă, dar nu de una improvizată şi nepregătită în prealabil. Scuza că „Guvernul va închide TVR”, ca urmare a efectelor OUG 33/2012, este una falsă, dar comodă. Termenul pentru depunerea unui proiect de restructurare se putea rediscuta, existând toate argumentele. Scuza că Ministerul de Finanţe vrea musai un proiect de restructurare nu înseamnă că Ministerul vrea să dea afară 1000 de oameni. La Finanţe se discută în termeni profesionişti de buget, profit, pierdere, reeşalonare, în lei, nu în număr de concediaţi.

De la începutul activităţii noului CA, am propus un set de măsuri care se puteau aplica imediat şi care, pe lângă faptul că aveau valoarea de a pregăti „pacientul” pentru operaţia numită restructurare, ar fi dus şi la economii substanţiale, la diminuarea nemuncii şi a inechităţilor în relaţiile de muncă şi, implicit, a inechităţilor salariale. Ar fi redus semnificativ bugetele de cheltuieli ce acum sunt tăiate otova doar pentru a convinge Guvernul că s-a făcut ceva.

Am votat împotriva acestui Plan, şi nu împotriva ideii de restructurare pe care continuu să o cred vitală pentru viitorul televiziunii publice. Am votat împotriva acestui plan care este expresia a cât a putut grupul de lucru să încropească plecând de la tema dată de Elwis Claudiu Săftoiu care, neştiind cum şi ce trebuie să facă, a cerut ajutor şi a acceptat orice variantă numai să fie ceva cu care el „să se scoată” în faţa Guvernului. Acest plan nu este planul de redresare economică, varianta optimă prin care TVR să iasă din criză şi care să determine reconstrucţia televiziunii publice. Acest plan este o variantă, deloc inspirată, plină de greşeli, incoerenţe şi alte reziduuri rămase din reciclarea unor materiale mai vechi, prin metoda copy-paste. Încropită mai degrabă pentru a face hatârul Guvernului şi pentru a lăsa senzaţia că „s-a lucrat”. Nu este un plan de restructurare, este un plan de sacrificiu al resursei umane şi profesionale şi care va deteriora şi mai mult felul, şi aşa precar, în care TVR îşi îndeplineşte astăzi misiunea de televiziune publică.

Din multele argumente, am să precizez acum doar nerealismul modelului economic propus de Proiect. Noile grile de emisie, bazate pe austeritate, vor duce la scăderi de audienţă şi mai mari. Se va diminua atunci şi mai mult aportul veniturilor din publicitate, pe fondul scăderii, lună de lună, şi a încasărilor din taxă. În condiţiile acestea, Planul de restructurare prevede o creştere a veniturilor! Şi mai nerealist este că Planul se bazează pe certitudinea obţinerii, în luna septembrie, a unui credit comercial de aproximativ 10 milioane de euro (singura sursă preconizată pentru plata salariilor compensatorii către disponibilizaţi). Mai mult, se bazează pe bunăvoinţa băncii de a reeşalona datoria SRTv, reprezentată  de o scrisoare de garanţie bancară (câteva milioane de euro), cu termen de execuţie tot în luna septembrie! Concluzionând, planul pleacă de la varianta hiper-optimistă că brusc vor creşte încasările din taxă şi din publicitate, iar băncile se vor înghesui să crediteze TVR şi să reeşaloneze creditările existente. Nerealismul acestui proiect a fost un alt motiv pentru care m-am împotrivit aplicării lui.

Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care au existat soluţii, au fost propuse variante alternative, dar Elwis Claudiu Săftoiu nu a dorit să le ia în seamă şi, când a văzut că sabia îi atârnă deasupra capului, a dat pe mâna Grupului de lucru soarta TVR, nemaicontând dacă proiectul rezultat este tot ce se putea mai bun şi mai viabil pentru TVR, ci contând doar că Guvernul nu-l va certa că a depăşit termenul din Ordonanţă, iar Parlamentul nu îl va demite, pentru că nu a arătat lumii că „se face ceva, se iau măsuri”.

Cred că toată această devălmăşie are, totuşi, în spate o plasă de siguranţă: promisiunea pe care Victor Ponta a făcut-o de a creşte taxa după alegerile din toamnă. Perspectiva că vor veni mai mulţi bani din taxă face inutil un proiect profesionist întocmit şi aruncă în derizoriu efortul de a fi făcut o restructurare pe bune. Prea multe din cele ce se-ntâmplă în TVR sunt doar efecte ale unor măsuri luate de politicieni. Cineva spunea azi în şedinţă că de la Ministerul Finanţelor „le-a venit” iniţial comanda ca în TVR să mai rămână doar 800 de angajaţi, de aceea „ar trebui să spunem merci” că acceptă să rămână 2200! Un coleg din Consiliu, constatând politizarea excesivă, remarca apoi că, dacă nu-l miră atitudinea liberalilor care au mai procedat la concedieri colective, îl miră, însă, atitudinea social-democraţilor care n-au nici o tresărire să dea afară 1000 de oameni.

Sper ca măcar etapele care urmează să fie gândite mai atent, să existe criterii obiective şi ele să fie şi respectate, altfel „eroina” TVR, victimă a imposturii unui băiat de servicii, va avea mult şi aiurea de suferit.