Nov 14

Traian Băsescu este unul dintre marii cititori ai României, consumând zilnic tomuri de note informative. Şi-a început însă cariera pentru cultul delaţiunii ca scriitor harnic, bazându-se pe un deosebit simţ de observaţie a celor din jur. Activitatea asiduă de cronicar acoperit i-a făcut pe colegii lui de atunci, ca şi pe cei de acum, să fie suspicioşi şi să-l evite. Nu din invidie, căci, în cazul unui asemenea scriitor, talentul contează mai puţin, important fiind conţinutul informaţiei şi folosul pe care îl aduc denunţurile pentru puterea opresivă. Această dublă calitate, de vechi scriitor şi actual cititor de turnătorii, îi dă convingerea că a deprins cunoaşterea nu numai a culturii române şi universale, desăvârşită prin lectura asiduă a etichetelor de whisky, ci şi a subtilităţilor învăţământului românesc. Mafalda securistică este convinsă că un absolvent de şcoală ar trebui să fie doar o piesă de schimb în marea maşinărie socială. O spune răspicat ori de câte ori îi vine, pe plaiurile noastre mioritice sau aiurea: “Sistemul de educaţie românesc produce prea mulţi filosofi, prea puţini ingineri” – s-a trezit dând din gură, mai acum ceva vreme, când trecea prin Germania, încercând să vândă bucăţele din România făcută cioburi, cele pe care nu au pus încă mâna mafioţii portocalii.

Care să fie explicaţia acestei cugetări tam-nisam? Stranie afirmaţie pentru Traian Băsescu, politicianul atât de legat de intelighenţia cu funcţii în holdingul ideologic ICR-Humanitas-NEC, ataşat de tipul filosofului de curte care gândeşte cu stomacul. De fapt, ştie că respectivii vocalişti cu neuron sunt doar excepţii, sunt exemplarele care s-au dovedit cele mai adaptate mediului politic şi care au deprins perfect abilitatea de a bate metenele. Acum îl interesează mai puţin că umilii şi devotaţii lui intelectuali sunt excelenţi cântători în strună şi creatori de sisteme filoslugarnice monoteiste, avându-l în centrul universului chiar pe el, Stăpânul Securităţii Redivivus, zeusul lumpenului.

Traian Băsescu vrea ingineri pentru că simte nevoia de multă linişte, de mai multă apatie în perspectiva cruntei sărăcii ce cuprinde România înspăimântată. Disperarea românilor se impune să rămână mută. Nicio voce nu trebuie să se audă, nicio conştiinţă nu e cazul să se trezească stârnind furia poporului. Indignarea e musai să fie mai departe doar o figură de stil. Intelectualitatea tehnică, tăcută şi mai răbdătoare din fire şi preocupată fiind să rezolve chestii practice, va lăsa în continuare problemele societăţii pe seama umaniştilor filosofi care, parte dintre ei, au dovedit plenar vocaţia de slugă în faţa guvernantului ce le aruncă firimituri grase.

Nu suntem în faţa unei alegeri prezidenţiale, între filosofi sau ingineri, între osanale sau tăcere… Luaţi aminte la vorbele măreţului conducător: Lingăi avem destui, acum ne trebuie cetăţeni tăcuţi!